Scut european deasupra norilor
0Vacanța începe, de obicei, cu entuziasm și planuri atent puse cap la cap. Încercați să vă imaginați o familie cu doi copii care urmează să plece spre o destinație îndepărtată, unde urmează să se întâlnească cu restul grupului pentru o croazieră, un safari în junglă sau o expediție montană, organizată cu luni înainte.
Numai că la aeroport, surpriză! Primul zbor este anulat. Compania aeriană promite o reprogramare „cât mai rapid”, dar următoarea cursă disponibilă este a doua zi. Legătura transoceanică este pierdută, grupul pleacă fără ei, ghidul nu poate amâna itinerariul, iar banii pentru rezervări, permise, cazare și echipamente devin, peste noapte, pierderi seci. Copiii dorm pe scaune într-un aeroport străin, părinții negociază cu un call-center impersonal, iar ceea ce trebuia să fie vacanța vieții se transformă într-un șir de frustrări și costuri neprevăzute. Pentru companiile aeriene, este un „incident operațional”. Pentru pasageri, este o experiență care poate compromite definitiv un plan construit pe ani de economii.
Această situație, chiar dacă imaginară, nu este din păcate o excepție exotică, ci ilustrează o realitate statistică. La nivel european, între un sfert și o treime dintre zboruri sunt afectate anual de întârzieri sau anulări. În 2025, aproximativ 30% din cursele operate în spațiul UE au înregistrat întârzieri semnificative, iar câteva procente bune au depășit pragul critic de trei ore – limita de la care legislația europeană consideră că pasagerul a suferit un prejudiciu real. Vorbim de zeci de mii de zboruri anual care devin eligibile pentru despăgubiri și de milioane de pasageri afectați direct.
Consecința financiară este pe măsură. Estimările realizate de analiști din industrie și platforme specializate indică un volum potențial al despăgubirilor de ordinul miliardelor de euro anual. Pentru 2024, valoarea totală a compensațiilor ce ar fi putut fi revendicate de pasagerii europeni a depășit 6 miliarde de euro, iar pentru 2025 proiecțiile urcă spre 8 miliarde. Nu toate aceste sume sunt plătite efectiv – multe cereri sunt contestate, amânate sau respinse – dar ele arată dimensiunea reală a fenomenului. Întârzierile zborurilor nu mai sunt de mult incidente izolate, ci s-au transformat într-o problemă sistemică, cu impact economic și social major.
Cadrul legislativ care guvernează aceste situații este Regulamentul european 261/2004, una dintre cele mai solide forme de protecție a consumatorului din transporturi la nivel global. El stabilește dreptul pasagerilor la asistență, rambursare și despăgubiri financiare între 250 și 600 de euro în cazul întârzierilor mari, anulărilor sau refuzului la îmbarcare, atunci când vina aparține companiei aeriene. Regulamentul a fost însă adoptat într-o epocă în care volumul traficului era mai redus, iar complexitatea rețelelor aeriene, mai mică. În ultimii ani, sub presiunea companiilor aeriene și a unor state membre, s-a cerut revizuirea lui, invocând costurile prea mari generate și rigiditate excesivă.
În acest context au apărut propuneri care ar fi redus substanțial drepturile pasagerilor: creșterea pragului de la care se acordă despăgubiri, scăderea sumelor plătite sau extinderea noțiunii de „circumstanțe extraordinare” care exonerează companiile de răspundere. Cu alte cuvinte, o mutare a echilibrului dinspre consumator spre operatorii aerieni.
Votul recent din plenul Parlamentului European, desfășurat la Strasbourg, a mers însă în direcția opusă. Eurodeputații au adoptat o poziție ferm orientată către consumator: menținerea pragului de trei ore, păstrarea nivelului actual al despăgubirilor și simplificarea procedurilor de revendicare. Mesajul politic este clar: într-o piață liberalizată, în care pasagerul are puține pârghii reale în fața unui gigant comercial, protecția consumatorului nu este un moft, ci o necesitate.
Important este însă ce urmează după acest vot. Decizia Parlamentului nu are putere de lege. Ea reprezintă poziția instituției în negocierile care vor urma cu Consiliul Uniunii Europene – adică guvernele statelor membre – și cu Comisia Europeană. Aici se joacă adevărata bătălie. Consiliul susține, în continuare, o abordare mai favorabilă companiilor aeriene, invocând competitivitatea sectorului și presiunea financiară. Urmează așa-numitele „triloguri”, negocieri tehnice și politice în care fiecare parte va încerca să-și impună agenda. Există trei scenarii: un compromis care să păstreze esența drepturilor actuale, o diluare a lor prin concesii succesive sau, în lipsa unui acord, blocarea întregii reforme, cu menținerea regulamentului actual.
Miza acestei chestiuni depășește cu mult disconfortul unei întârzieri sau nervii dintr-un aeroport. Este vorba despre asumarea responsabilității într-un sector care a crescut exploziv, dar care transferă adesea riscurile operaționale asupra clienților. Atunci când se ruinează o vacanță sau se pierd oportunități importante din cauza unei decizii comerciale sau a unei defecțiuni gestionabile, despăgubirea nu este un privilegiu, ci o formă minimă de reparație. Iar votul de la Strasbourg arată că, cel puțin la nivel parlamentar, Europa încă mai încearcă să pună cetățeanul înaintea profit
Se încarcă comentariile...
