Schengen: un pic de realism, vă rugăm!

„În loc să ni se spună că alegerea lui Iohannis e insuficnentă, nu ar fi bine să ni se arate motivele reale ale refuzului”

Anul a început cu o veste deloc placută pentru noi, românii. Preşedintele Comisiei pentru afaceri interne din Bundestag, Wolfgang Bosbach, a declarat că România nu va adera la Schengen în 2015. El a afirmat că simpla alegere a lui Klaus Iohannis nu înseamnă că situaţia din România se va schimba fundamental.

Sa fim dezamăgiţi? Mai curând, să vedem realitatea în faţă, să fim realişti.

Şi să nu ne facem iluzii că Germania sau Olanda sau Franta aşteptau doar venirea la putere a lui Klaus Iohannis pentru a da undă verde României în Schengen.

De fapt, extinderea Schengen nu este decât în mică parte despre România. Într-o masură covârşitoare, este despre temerile nespuse ale Europei. Şi, da, despre populismul unor lideri, fie ei din familii politice cât se poate de respectabile.

Pur şi simplu, liderii nu au un alt răspuns la atacurile extremei drepte privind imigraţia decât menţinerea partenerilor români şi bulgari într-un soi de zonă gri. Este varianta cea mai la îndemână pentru găsirea de vinovaţi.

Desigur, românii şi bulgarii se bucură de drepturile de liberă circulaţie, pentru persoane şi pentru forţa de muncă, valabile pentru toţi cetăţenii Uniuni Europene. Noi, românii şi bulgarii, ştim foarte bine asta – dar se pare mulţi cetăţeni ai statelor din vestul Europei nu au înţeles-o.

Şi, se pare, liderii lor au tot interesul să-i lase să creadă că menţinerea României şi Bulgariei în afara Spaţiului Schengen ar ajuta, de exemplu, la ţinerea sub control a migraţiei romilor. Nu o spunem noi, au spus-o lideri politici din state membre, ba încă, unii serioşi!

Dar ar mai fi un motiv pentru menţinerea României şi Bulgariei în afara spaţiului comun fără frontiere: numărul mare de migranţi ilegali proveniţi în special din Orientul Mijlociu şi aflati acum în Grecia. Numărul lor este estimat chiar la un milion.

Dacă se elimină controalele la frontierele româneşti şi bulgăreşti, atunci drumul acestor migranţi spre vestul Europei e deschis.

Aşa, migranţii sunt ţinuţi într-un fel de prizonierat în Grecia, unde pun o presiune suplimentară pe un stat deja sufocat de problemele economice. Unii curajoşi se îmbarcă clandestin cu destinaţia Italia, cum am văzut recent în cazul navei sub pavilion moldoenesc. Asta, dacă nu ajung să îngraşe mafia traficantilor de carne vie din Balcani.

Întrebarea este dacă, în loc să ni se spună că alegerea lui Iohannis e insuficnentă, nu ar fi bine să ni se arate motivele reale ale refuzului. În definitiv, suntem deja copii mari şi ne-am mai dedulcit şi noi la rafinamentele politicii europene.

Dar nu are niciun sens să ne strigăm în deşert dreptatea în cazul Schengen - Comisia şi Parlamentul European au spus demult că suntem pregătiţi! Asta o ştiu şi statele care se opun aderării noastre.

Avantajul este că avem la Bruxelles un preşedinte de Comisie, Jean-Claude Juncker, cu puternice convingeri pro-europene – un federalist. Cu siguranţă că nici lui nu-i place să vadă cum state membre se pun împotriva instituţiilor europene. Şi cum transformă MCV-ul dintr-un mecanism de sprijin pentru state rămase în urmă într-o pârghie pentru egoismul naţional.

Probabil că pe asta a mizat şi preşedintele Iohannis atunci când a vorbit despre încetarea MCV, înainte de a merge la Bruxelles să discute problema cu Jean-Claude Juncker.

Până la urmă, soluţia este să lucrăm alături de partenerii noştri interesaţi la întărirea unităţii europene, grav ameninţată în anii crizei şi să încercăm să construim o Europă fără temeri şi mai ales, fără ipocrizii.