Să interzicem 8 Martie!

Uneori am senzaţia că trăiesc într-un nou Ev Mediu românesc. Gândirea închistată, îngustimea inteligenţei şi intoleranţa sunt pretutindeni. Acum nişte concetăţeni vor să interzică orice forme de exprimare a ideilor „comuniste“. Ar trebui, poate, să înceapă cu 8 Martie, pentru că până şi Ziua internaţională a femeilor este o expresie a gândirii „comuniste“.

Un istoric, altfel admirabil prin dăruirea cu care încearcă să descopere adevărul despre acţiunile criminale ale Securităţii, a avansat în spaţiul public autohton ideea interzicerii tuturor organizaţiilor şi simbolurilor comuniste. Marius Oprea, fostul director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului,vrea acum pedepse cu închisoarea pentru cei care deţin „în vederea răspândirii“ orice „simboluri comuniste“, iar sancţiunile merg până la interzicerea drepturilor civile şi ani grei de închisoare. La această iniţiativă aberantă s-au grăbit să se alipească şi câţiva parlamentari odihniţi, care propun nici mai mult nici mai puţin decât condamnarea oricăror forme de promovare a „ideilor, concepţiilor sau doctrinelor comuniste“.

Faptul că politicienii de la noi nu sunt în stare să discearnă între idei şi să priceapă nuanţele conceptuale ale filosofiilor politice nu mă miră. Dar Marius Oprea, ca un istoric onest ce este, ar trebui să înţeleagă distincţiile dintre socialismul de stat, manifestat la noi prin dictaturile lui Gheorghiu-Dej ori Ceauşescu, şi ideile comunismului. A nu pricepe că există diferenţe radicale între stalinismul anilor 30-40, evenimentele care au avut loc în Uniunea Sovietică în timpul celor două războaie mondiale şi ideile comunismului, este de o îngustime intelectuală flagrantă.

Dacă propunerea lui Marius Oprea ar deveni lege cu putere universală, atunci cărţile lui Slavoj Žižek ar trebui arse în pieţele publice. Aceasta deoarece Žižek a afirmat că avem nevoie de un „nou tip de comunism“, o idee pentru care trebuie să fie dus la puşcărie. Ce să mai vorbim de Alain Badiou sau Gianni Vattimo? Oricine citeşte cărţile acestor gânditori ar trebui întemniţat pentru că îşi permite să promoveze nişte texte prin care se cere reevaluarea filosofiilor comunismului. Toate editurile de la noi care au făcut traduceri din aceşti autori trebuie să fie închise.

Dacă această lege de factură medievală ar fi acceptată, atunci liderul laburiştilor britanici, Jeremy Corbyn, care a afirmat că filosofia lui Marx este fascinantă şi că avem multe de învăţat din textele filosofului german, ar trebui să fie întemniţat. Oricine îl susţine pe Bernie Sanders, care s-a autodeclarat socialist, promovând lupta împotriva exploatării şi a „capitalismului de casino“, trebuie încarcerat urgent.

De fapt, dacă legea aceasta absurdă ar trece, toate cărţile unor filosofi precum Jacques Rancière sau Louis Althusser vor fi puse la index, pentru că primul a spus că „ipoteza comunistă rămâne validă“, iar al doilea a afirmat că valorile comunismului sunt însăşi valorile existenţei umane, deoarece omul este o fiinţă „comunală“.

Mai mult chiar, deşi este centenarului dadaismului, Tristan Tzara ar trebui interzis, iar dadaismul, ale cărui rădăcini în gândirea marxistă sunt incontestabile, ar trebui pus la stâlpul infamiei şi nu comemorat. Poeţi precum Paul Éluard sau Vladimir Maiakovski să fie şi ei supuşi unor interdicţii judecătoreşti, pentru că au promovat valorile comunismului. Oricine va fi prins având asupra lui volume precum „Aurélien” de Louis Aragon sau vreuna dintre poeziile lui Pablo Neruda musai să fie dus într-un gulag anticomunist, unde să fie obligat să înveţe pe de rost sloganuri neoliberale.

Piesele de teatru ale lui Brecht nu vor mai fi jucate pe scenele din ţara noastră, chiar şi împotriva lui Pygmalion al lui George Bernard Shaw trebuie luate urgente măsuri represive, pentru că promovează idei nociv-socialiste. În niciun caz nu se vor mai juca piese de Tomoyoshi Murayama şi nici vreun spectacol scris de Dario Fo nu va mai apărea niciodată în public.

De fapt, ar trebui să aruncăm la groapa de gunoi a istoriei şi toată lupta sindicală, care s-a dus sub stindardul comunismului. Drepturile obţinute de nişte „comunişti“, cum este regimul de muncă de 8 ore, concediile plătite sau dreptul la pensie trebuie şi ele desfiinţate printr-o lege. Să interzicem în România şi ziua de 1 Mai, pentru că este o sărbătoare de extracţie socialistă, unde sunt promovate concepţii comuniste, cum ar fi principiul absurd al dreptului la o salarizare corectă?

Toate gânditoarele de extracţie marxistă, care au luptat pentru drepturile femeilor ar trebui arse pe rug. Autoare precum Simone de Beauvoir sau Luce Irigaray, care fac trimitere la textele lui Marx trebuie condamnate.

De fapt chiar 8 Martie este o sărbătoare de factură comunistă şi ar trebui interzisă, dacă urmăm acest fir de gândire aberantă. Din moment ce a fost promovată la Conferinţa Internaţională a Femeilor din 1910, în cadrul unei Internaţionale Socialiste, această comemorare a luptătoarelor pentru drepturi egale şi a tuturor femeilor martirizate în lupta împotriva capitalismului, începând cu cele care şi-au dat viaţa în Comuna din Paris, trebuie eliminată. Să interzicem, aşadar, „8 Martie” pentru că atunci a început revoluţia din februarie şi pentru că Lenin a transformat-o într-o comemorare a rolului femeilor în revoluţia anti-ţaristă!

Dacă tot suntem aici ce-ar fi să interzicem prin lege şi alte idei. De exemplu să nu mai fie voie în România să discutăm despre existenţialismul lui Sartre, pentru că autorul a fost simpatizant comunist? Sau să nu mai putem vorbi despre pedagogia oprimaţilor, numai pentru că Paolo Freire a fost influenţat de gândirea lui Marx.

Nu e asta dictatura unei culturi mono-ideatice? Nu tocmai acest tip de comportament social şi cultural a permis venirea la putere a unor dictatori „comunişti“? De fapt, parafrazându-l pe Žižek, acum că v-aţi distrat destul cu jucăria „anticomunismului“, nu credeţi că ar fi cazul să redevenim oameni inteligenţi şi să discutăm idei, nu să le interzicem?