Românul care nu visează

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Societatea românească este suprasaturată de politic.

Politicul dictează cu o forţă disproporţionată ce se extinde asupra unor spaţii abandonate sau lăsate libere de entităţile care, în orice democraţie funcţională, ar reprezenta manifestări ale societăţii civile. Acea societate civilă care, în definiţia lui Ernest Gellner, „se bazează pe separarea politicului de viaţa economică şi socială" şi pe „absenţa dominaţiei vieţii sociale din partea celor care deţin puterea" (în „Condiţiile libertăţii. Societatea civilă şi rivalii ei", Ed. Polirom, 1998). Masiv controlată de politic, societatea civilă românească se dezvoltă artificial şi fără orizont, iar instituţiile sale consacrate (presa, sindicatele, asociaţiile profesionale, ONG-urile etc.) şi-au pierdut autoritatea publică şi nu reuşesc măcar să identifice aspiraţiile cetăţeneşti în dinamica tulbure a realităţii. Abundenţa produselor politice a creat o piaţă puternică unde se cumpără şi se vând acţiuni cotate, logic, doar la bursa valorilor specifice. Relaţiile sociale devin viciate şi mecanismele tiranice ale politicului impun aberant pe agenda publică priorităţile cetăţeanului, şi nu invers. Căpătând o pondere excesivă, statul intervine abuziv cu armele sale imbatabile: birocraţie, suprataxe, intervenţionism economic etc. Asistat de stat, individul îşi pierde instinctul de competiţie, de autoperfecţionare, şi se complace într-o suficienţă bolnăviciosă ce îl dezangajează civic. Drogul politic duce la dependenţe: provoacă euforii urmate de apatie, izolare socială, dezgust generalizat. Gravităm în jurul unei grave şi nemotivate absenţe: spiritul civic activ, creator şi apt să se afirme ca principal vector al libertăţilor individuale în democraţie. Refuzând să se înroleze voluntar în lupta pentru progresul propriei societăţi, cetăţeanul se privează de dreptul capital de a schimba lumea în care trăieşte conform cu idealurile sale. Românii de astăzi sunt mai neliberi decât, să spunem, în urmă cu un deceniu, pentru că, între timp, zbaterile societăţii civile de a se coagula au fost aproape anihilate, în primul rând, de instalarea supremaţiei politicului. Clamata modernizare a societăţii româneşti decurge profund greşit, din cauză că nu se construieşte pe aşteptările cetăţeneşti, ci pe traseele fixate brutal de primatul statului. Cât de periculoasă poate fi alunecarea societăţii civile româneşti în categoria formelor fără fond ne indică sec acelaşi E. Gellner: „Fără societate civilă nu există democraţie". 

Opinii

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite