România – Republica Moldova: Tertium non datur!

0
0

România este unul dintre cei mai importanţi parteneri ai Republicii Moldova, potenţialul şi valenţa strategică ale căreia au fost constant subapreciate, ignorate, subminate sau denigrate de majoritatea politicienilor moldoveni şi de o bună parte a societăţii noastre ce mai trăieşte încă cu nostalgiile după defuncta Uniune Sovietică.

Lipsa unei clase politice mature, vizionare şi temerare, în special, la Chişinău, ne-a costat ratarea unei şanse unice de a crea în primul deceniu al independenţei noastre un tandem politico-economic cu Bucureştiul pentru integrarea comună în Uniunea Europeană. Ce a urmat e bine ştiut, statele noastre au mers pe drumuri diferite, România spre Vest aderând la NATO şi Uniunea Europeană, iar Republica Moldova spre Est aderând la CSI. România a devenit membru deplin al celei mai selecte şi prospere comunităţi democratice din lume, iar Moldova continuă să rămână în zona gri a geopoliticii europene, unde tranziţia spre democraţie, statul de drept, prosperitate şi securitate este fără sfârşit.

După 22 de ani de rătăciri şi oscilaţii vectoriale, conjunctura regională ne oferă un nou prilej istoric pentru a pune în aplicare un tandem strategic pentru aderarea Republicii Moldova la UE, care ar avea ca etape intermediare asocierea politică şi integrarea economică între ambele state. Dezvoltarea unui astfel de tandem strategic este favorizat de un set întreg de factori/evoluţii de ordin juridic, economic şi politic, precum negocierea şi semnarea Acordului de Asociere cu UE, creşterea ponderii economice a României în asigurarea dezvoltării durabile a Republicii Moldova, rolul crescând al României în asigurarea securităţii regionale şi afirmarea tot mai evidentă a României ca vârf de lance al procesului  de europenizare a Republicii Moldova.  

Viitoare semnare a Acordului de Asociere cu UE va dicta ţării noastre şi statelor membre ale UE ajustarea parteneriatelor bilaterale la noile obiective de asociere politică şi integrare economică. În practică, aceasta va însemna un dialog politic mult mai intens, sincronizarea poziţiilor pe subiecte de politică şi securitate internaţională/europeană, iar în domeniul economic va duce la alinierea graduală, dar integrală, la reglementările şi politicile comune ale UE.

Printre cele 28 de parteneriate cu statele UE, parteneriatul european cu România este, fără îndoială, Primus inter Pares, acestuia revenindu-i un rol cheie în procesul de integrare economică a Republicii Moldova cu UE prin intermediul viitoarei zonei de comerţ liber cuprinzătoare şi aprofundate. Le place politicienilor sau nu le place, însă România şi nicidecum Balcanii de Vest sau alte regiuni asigură conexiunea noastră firească geografică, geo-politică, economică, istorică, etnică, culturală şi lingvistică cu UE. Prin România, nicidecum prin Balcanii de Vest sau CSI, trec toate căile de transport acvatic, aerian, rutier, feroviar şi energetic ce leagă direct Republica Moldova de piaţa comună a UE.

În ultimele 2 decenii ponderea economică a României în Republica Moldova a crescut constant. Cu o populaţie de 22 milioane, un PIB global de 277.9 miliarde USD şi un PIB per capita de 13 mii USD, care sunt de 6 ori, de 22 ori şi, respectiv, de 4 ori mai mari decât în Republic Moldova, România este cea de-a doua piaţă de desfacere, după Rusia, pentru produsele moldoveneşti şi prima piaţă de desfacere din UE.

Conform datelor Biroului Naţional de Statistică, în perioada 2001 – 2008, până la criza Euro, exporturile moldoveneşti în România au crescut de la 37.9 milioane USD la 335.8 milioane USD, sau de la 6.7% la 21.1% din volumul total al exporturilor efectuate de Republica Moldova. De asemenea, importurile moldoveneşti din România au crescut de la 93.4 milioane USD la 590.7 milioane USD, sau de la 10.5% la 12.1% din totalul de importuri efectuate de ţara noastră. Pentru comparaţie, în aceiaşi perioadă, exporturile moldoveneşti în Rusia au scăzut de la 43.7% în 2001 la 19.7% în 2008 din volumul total de exporturi. Şi importurile din Rusia au scăzut procentual de la 16.1% la 13.6% din volumul total de importuri.

În 2010 România a depăşit Rusia în topul celor mai mari investitori în Republica Moldova. Valoarea procentuală a investiţiilor acumulate în perioada 1994 – 2010 era de 7.6%. În doar 3 ani, de la sfârşitul anului 2007 până la sfârşitul anului 2010, investiţiile româneşti în ţara noastră au crescut de 2 ori, de la 3.7% la 7.6%. Soldul investiţiilor străine directe provenite din România constituia la sfârşitul anului 2011 circa 215 milioane USD, în timp ce investiţiile ruseşti au constituit mai puţin de 210 milioane USD. 

Cele mai notorii investiţii europene au venit în Republica Moldova pe filieră României, nu din Balcanii de Vest sau CSI, ceea ce demonstrează o dată în plus interdependenţă crescândă între piaţa românească şi cea moldovenească. Printre aceste investiţii se numără Orange Moldova, Metrou Cash & Carry Moldova, Coca Cola HBC, Societe Generale, Lafarge, Procter & Gamble, DAF Holding, PriceWaterHouseCoopers, Den Braven, Alcatel-Lucent, DRA Draexlmaier Automotive, Sika România (construcţii), Endava (IT), Riaffeisen Leasing, BCR-Erste Bank.

Printre aceste investiţii se numără, inclusiv, companiile româneşti, precum ROMSTAL Trade, Rompetrol, Petrom, Arabesque, European Drinks, Romsym Data (IT), Banca Transilvania, Pro TV, Adevărul Holding, UTI (sisteme de securitate) şi altele. În acelaşi timp, la 31 mai 2012, în România erau înregistrate un număr de 4004 de societăţi mixte cu un capital moldovenesc total investit de 33.3 milioane USD, Republica Moldova ocupând locul 46 în topul investitorilor străini.

În următorii 10 ani România va deveni al doilea cel mai important actor energetic pe piaţa Republicii Moldova, demolând, în speţă, monopol exclusiv la Federaţiei Ruse asupra importurilor de gaze naturale. Gazoductul Iaşi – Ungheni, liniile electrice de înaltă tensiune Fălciu – Goteşti (100 kV) şi Suceava – Bălţi (400kV), extinderea staţiei de 400/330 kV Bălţi şi interconectarea Republicii Moldova prin România la reţeaua ENTSO-E (Asociaţia Operatorilor de Transport şi de sistem în domeniul energiei electrice din Europa), va consolida securitatea energetică a ţării noastre şi o va integra deplin în Comunitatea Energetică Europeană din care face parte alături de toate statele membre ale UE. Doar conectarea ţării noastre la sistemul ENTSO-E va costa România cca. 61 milioane Euro – din care 31 milioane Euro vor fi investiţi pe teritoriul Republicii Moldova şi 30 milioane Euro pe teritoriul României. 

Energia Regenerabilă deschide ambelor state noi oportunităţi de cooperarea în domeniul energetic. În ultimii 6 ani România a devenit unul din liderii regionali în domeniul producerii energiei eoliene. Doar în 2012 au fost instalaţi 923 MW, ceea ce reprezintă o creştere de 94% a capacităţii eoliene totale din ţara, România  situându-se pe locul 5 în ceea ce priveşte puterea eoliană nou instalată în Europa, după Germania (2415 MW), Marea Britanie (1897 MW), Italia (1973 MW) şi Spania (1122 MW). Iar pentru 2013 se prognozează instalarea a aproximativ 617 MW suplimentari, estimându-se că România va reuşi să asigure din energia eoliană 8% din totalul consumul său brut de energie.

De asemenea, România a devenit, în ultimul deceniu, un important actor politic regional şi furnizor de securitate. Ea este membră a Alianţei Nord-Atlantice (NATO) şi UE, are un parteneriat strategic cu SUA, este un stat pivot pentru viitorul scut anti-rachetă construit de SUA şi NATO, asigură securitatea frontierei de Est a UE cu Republica Moldova, participă la formularea şi implementarea politicii externe şi de securitate comune a Uniunii.

Prezenţa şi rolul României în Republica Moldova în calitate de susţinător al procesului de integrare europeană este în ascensiune. Ea este susţinătorul necondiţionat a aspiraţiilor europene ale ţării noastre în cadrul UE. Din ce in ce mai mult, România se afirmă ca un intermediar firesc în procesul de transpunere în ţara noastră a legislaţiei, a modelelor instituţionale, a standardelor şi practicilor europene şi româneşti, de exemplu, în domeniul combaterii corupţiei, reformei justiţiei, integrităţii funcţionarilor, combaterii discriminării, reforma MAI, poliţiei de frontieră, sănătatea, educaţie, concurenţei, energiei şi multe alte. În ultimii trei ani au fost semnate peste 50 de instrumente juridice bilaterale.

Există tot mai puţine domenii unde asistenţa sau experţii din România nu ar fi prezenţi sau instituţiile omoloage de la Bucureşti nu ar fi încheiat acorduri sau parteneriate de cooperare. Începând cu 1993 şi până în 2012, România a acordat asistenţă Republicii Moldova în valoare de 90 milioane Euro, cu un ritm de creştere accelerat după 2009. De asemenea, aportul ei la formarea noii elite politice, economice şi culturale moldoveneşti este enorm. În perioada 1990 – 2013, peste 80 mii de tineri moldoveni au studiat la liceele şi universităţile din Romania. Finanţarea acestor studii se estimează la sute de milioane USD. Şi, nu în ultimul rând, datorită României, cca. 300 mii de moldoveni sunt deja cetăţeni ai UE.     

Toţi aceşti factori vor impune, mai devreme sau mai târziu, recalibrarea instituţională şi politico-juridică a actualului parteneriat pentru integrare europeană dintre România şi Republica Moldova, transformându-l într-un adevărat tandem strategic pentru aderarea ţării noastre la UE, un tandem întemeiat pe asocierea politică şi integrare economică. Acestea sunt etapele pe care le vom parcurge în mod obligatoriu, alta cale spre UE nu există, punctum. Pentru aceasta avem însă nevoie de politicieni vizionari, care vad mai departe de sondaje, propriul nas, buzunar, interese de grup, partid şi clan. Avem nevoie de politicieni înţelepţi, eliberaţi de teama Rusiei şi paranoia transnistreană. Avem nevoie de oameni de stat care gândesc strategic şi au curajul să ia decizii strategice. Avem nevoie de bărbaţi care nu se uită la sondajele de popularitate ca miresele în oglindă. Avem nevoie de lideri pentru care politica este o meserie în serviciul ţării şi nu ale propriilor ego-uri şi interese. Ce spuneţi domnilor guvernatori pro-europeni? Pe dl Voronin nu are rost să-l întrebăm, dânsul vede hăt departe, până dincolo de Breansk. Dar voi, până unde? Şi nu uitaţi, veritas vos liberabit, pentru a ajunge la Bruxelles, Berlin, Paris, Roma, Viena sau Londra, mai întâi trebuie să trecem Prutul. Tertium non datur!             

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite