România poate avea (și) o aeronavă prezidențială. Soluțiile există deja, însă guvernanții bâjbâie
0Românii discută despre avionul prezidențial, însă oficialii nu știu cum și unde să .... aterizeze. Subiectul unei aeronave prezidențiale apare ciclic în spațiul public românesc, urmat aproape de fiecare dată de controverse, declarații politice contradictorii și, inevitabil, blocaje. De curând, ministrul Transporturilor a declarat că „România nu își permite un avion exclusiv pentru președinte”, dar că ar putea accepta o variantă multirol, utilizată de mai multe instituții ale statului. O afirmație aparent logică, dar care, privită din interiorul industriei, arată că oficialii români sunt încă într-o fază de „holding pattern” (în traducere liberă se învârt în cerc), fără să știe exact cum și unde să aterizeze.
De ce nu putem rămâne la stadiul de improvizație
În martie 2023, s-a atras atenția asupra luxului din interiorul aeronavelor închiriate de către Administrația Prezidențială, și, implicit, al costurilor uriașe generate de închirierea acestora pentru deplasările oficiale ale fostului președinte. Conform datelor recent desecretizate, s-au cheltuit peste 23 milioane de euro pentru astfel de zboruri externe. Vorbim aici despre aeronave precum Boeing Business Jet (B737-900ER), Gulfstream G550, jeturi private exclusiviste al căror preț de închiriere este „sky-high”.
Însă discuția nu ar trebui să fie despre lux, ci despre eficiență și sustenabilitate. România are nevoie urgentă de o soluție viabilă pe termen lung, care să ne permită să ieșim din spirala improvizațiilor. Într-o lume în care se discută tot mai serios despre sustenabilitate și eficiență energetică, noi încă folosim variante scumpe și neprietenoase cu mediul.
Soluția există, iar modelul vine chiar din România
De anul trecut, Asociația Companiilor Aeriene Românești a propus un proiect clar pentru modernizarea flotei aeriene naționale, aliniat cu prioritățiile europene, inclusiv soluționarea problemei aeronavei prezidențiale. Un exemplu relevant este utilizarea Fondului pentru Modernizare al Uniunii Europene, destinat sprijinirii investițiilor în modernizarea sistemelor energetice și îmbunătățirea eficienței energetice în statele membre cu venituri mai mici, printre care și România.
În ultimii ani, statul român a demonstrat că poate accesa aceste resurse europene pentru modernizarea infrastructurii de transport. Un exemplu este achiziția de material rulant, finanțată prin Fondul pentru Modernizare. Conform unui comunicat al Ministerului Transporturilor, valoarea totală a componentelor feroviare noi care vor fi achiziționate este de 674,5 milioane de euro, suma fiind asigurată 100% din Fondul pentru Modernizare. Adică bani europeni. Cu suma asta se pot cumpăra 6 aeronave noi-nouțe Boeing 737 MAX sau Airbus A320neo. 6!
Merg mai departe și enumăr și contractul semnat cu producătorul polonez PESA pentru achiziția a 62 de rame electrice regionale, cu o valoare de 3,2 miliarde de lei, finanțat tot prin Fondul pentru Modernizare. Adică tot bani europeni...
Este important de menționat că acest fond nu se limitează doar la sectorul feroviar, ci vizează întreaga industrie a transporturilor, inclusiv aviația, atâta timp cât proiectele îndeplinesc criteriile de eficiență energetică. Greu de explicat de ce acest detaliu esențial este adesea trecut cu vederea de autorități. Câteodată se vorbește despre rea-voință, iar părerea unanimă este că sectorul aviatic românesc ar trebui să acceseze aceste fonduri.
Proiectul ACAR prevede achiziția de aeronave moderne, eficiente energetic, precum Airbus A320neo sau Boeing 737 MAX, avioane recunoscute internațional pentru reducerea semnificativă a consumului de combustibil și a emisiilor de CO₂. Aceste aeronave ar fi cumpărate de statul român utilizând resurse europene, apoi subînchiriate operatorilor aerieni români (prin Bursa de Mărfuri). O soluție simplă, rentabilă și sustenabilă.
La nevoie, pentru zboruri diplomatice sau prezidențiale, una dintre aceste aeronave ar putea fi pusă la dispoziția Administrației Prezidențiale sau a altor instituții, fiind în proprietatea statului. Se introduce aeronava în hangar, se scot scaunele de tip economy și se configurează pentru un zbor diplomatic. Tehnicienii români, apreciați în întreaga lume pentru profesionalismul lor, pot face aceste schimbări în câteva ore. În limbaj de specialitate vorbim despre o abordare „multi-purpose”, care asigură un grad maxim de utilizare și rentabilitate economică.
Decidenții se scarpină în cap, însă avioanele puteau fi de mult timp pe pistă
Nu ne explicăm de ce acest proiect nu este pe masa Guvernului, însă câteva discuții informale au avut deja loc cu reprezentanți de rang înalt din anumite ministere. Din datele pe care le avem, sunt persoane și din Ministerul Transporturilor care știu despre proiectul Asociației Companiilor Aeriene Românești. Problema este că, în loc să se consulte direct cu specialiștii din industrie, încă se bâjbâie. În aviație se aplică foarte bine vorba Good judgment comes from experience. Unfortunately, the experience usually comes from bad judgment (Judecata bună vine din experiență. Din păcate, experiența vine de obicei dintr-o judecată proastă). E momentul ca autoritățile să învețe din experiențele anterioare și să oprească improvizațiile.
E nevoie urgentă ca factorii de decizie să conștientizeze oportunitatea imensă pe care o au în față de atâția ani. Să lase deoparte improvizațiile și să aleagă soluția unei flote moderne, achiziționată cu fonduri europene și utilizată inteligent în beneficiul țării.
Impact real, sustenabilitate și imagine internațională
Este evident că implementarea acestui proiect nu este una simplă și nu reprezintă doar rezolvarea punctuală a unei probleme... prezidențiale. Este un proiect strategic care ar duce la creșterea competitivității companiilor aeriene românești, ar reduce emisiile de carbon și care ar contribui direct la obiectivele naționale asumate prin Green Deal. În plus, din perspectiva de CSR, România ar arăta lumii că poate implementa proiecte sustenabile, inovatoare, generatoare de locuri de muncă și cu impact direct în dezvoltarea economică.
Când începem „îmbarcarea”?
Președintele țării se deplasează la ora actuală la bordul aeronavelor de linie. Străine. Deși este de lăudat gestul domnului Bolojan, nu este tocmai normal, pentru un președinte de stat. Cerem respectuos politicienilor să treacă de la declarații populiste la acțiuni concrete, să accepte un dialog real cu specialiști din domeniu și să acționeze profesionist. Este vitală formarea un task-force comun, incluzând experți și oficiali, pentru a finaliza rapid documentația tehnică și a depune cererea oficială pentru finanțarea europeană.
Da, România poate avea și o aeronavă prezidențială. Proiectul este pregătit, soluțiile sunt clare, iar noi suntem gata să oferim tot sprijinul necesar. Depinde însă exclusiv de voința autorităților să ne contacteze pentru a „decola” împreună spre o soluție concretă.
Piloții au o vorbă: „Elicea este doar un mare ventilator în fața avionului folosit pentru a fi răcoare la pilot. Dar când se oprește, poți să vezi cum pilotul începe să transpire". În cazul risipei din banii publici, pare că s-a cam oprit robinetul și, totuși, nu transpiră nimeni. Ridicăm din umeri și mergem mai departe, fără să prezentăm soluții și creăm premisele ca acest scenariu să se repete. Riscăm să consumăm iar din kerosenul economic și să deteriorăm imaginea României...
Se încarcă comentariile...
