România Educată, ruşinea Europei la testele PISA. Singura soluţie, demisia conducerii Educaţiei

Nu că ar fi fost o surpriză. Deja ştiam analiza Monitorului Educației și Formării 2023, al UE, unde tot pe ultimul loc na plasăm. La PISA am depăşit doar Bulgaria, care deține ultimul loc din Europa. Rezultatele PISA 2022 sunt pe toate site-urile de ştiri. Mă voi ocupa de cauze şi soluţii.

România este de mulţi ani ruşinea Europei la Educaţie. Nimeni din conducerea statului n-a fost în stare să găsească soluţii să schimbăm această situaţie care ne face de râs ca ţară. Principala cauză, România a avut la Educaţie, cu mici excepţii, politruci habarnişti din clientela de partid.

Excepţie a făcut Traian Băsescu, care a înfiinţat Comisia Prezidenţială condusă de Mircea Miclea, pe analiza şi soluţiile căreia s-a bazat Legea Educaţiei Naţionale (LEN), elaborată de specialişti  sub conducerea lui Daniel Funeriu.

Dar, ghinion! Regimul PSD sub bagheta lui Victor Ponta şi a dnei Ecaterina Andronescu a schimbat cu peste 100 de acte normative LEN, astfel încât de 10 ani educaţia noastră rămâne ruşinea Europei.

Klaus Iohannis cu Ligia Deca şi-au asumat schimbarea evoluţiei Educaţiei, prin legile tocmai intrate în vigoare, iar peste 10 ani vom fi tot acolo: ruşinea Europei. Pentru că toate criticile aduse acestor legi de către specialişti, neatârnaţi politic de partide, au fost ignorate. După principiul noi, Iohannis şi Ligia Deca suntem deştepţii neamului,  mai bine ca noi nu se pricepe nimeni la educaţie.

E suficient să amintim dispariția școlilor profesionale și înlocuirea lor cu o struțo cămilă, filiera tehnologică, despre care nu știe nimeni dacă e filieră de liceu sau școală profesională. Amandouă nu se poate, cum cred Iohannis și Deca, care n-au avut legatură cu școala profesională, unde înveți meserie, nu numai  teorie. Că nu este același lucru!

Ce n-au făcut şefii din Educaţie, care ar trebui să aibă bunul simţ să demisioneze

1 Curriculumul Naţional. Ar fi trebuit schimbat de acum 20 de ani, nu  mai putem învăţa după un curriculum vechi de 50 de ani, acum când provocările etapei de evoluţie a societăţii sunt cu totul altele: globalizarea, digitalizarea, mobilitatea persoanelor ideilor şi mărfurilor, explozia tehnologiilor, securitatea geostrategică. Motivul pentru care nu s-a schimbat şi nu se schimbă curriculumul? Să aibă profesorii ore!

Era sufucient ca decidenţii din Educaţie să se uite la ţările aflate pe primele locuri la testele PISA şi să le copieze curriculumul, dacă de altceva nu erau în stare. Dar nu. S-a aplicat principiul noi suntem deştepţii neamului şi ca noi nu mai e nimeni!

Curriculumul ar trebui să aibă patru dimensiuni: conceptual reoretică, aplicativ practică, transdisciplinară si generatoare de învațare continuă.

Şi am ajuns ruşinea Europei, pentru că decidenții nu înțeleg nimic din educație!

Soluţia. Să lase pe cei care se pricep să conducă Educaţia să construiască curriculumul naţional, că de politruci  habarnişti ne-am lămurit.

2. Salarizarea în educaţie se face la „grămadă”.

Suntem într-o criză totală de profesori buni şi foarte buni. Explicaţia? Indiferent cât de bun şi performant profesor ai fi, eşti plătit egal cu cei mai slabi profesori. Fără criterii de performanţă, îl citez pe premierul Ciolacu, banii se duc ca apa în nisip. De asta nu vin tineri capabili în învățământ, și nu vor veni.

Performanţa profesorilor poate fi evaluată măsurând anual progresul şcolar al elevilor, cu aplicaţii informatice. Am scris multe articole pe această temă, cu zero rezultate. Iar salarizarea să fie legată strict de performanţa măsurată în acest fel.

Am ajuns până la aberaţia în care unii profesori cer să fie evaluate performanţele lor, ca persoane, nu prin prisma performanţelor elevilor. Ca şi cum a fi profesor performant poate însemna  și altceva, nu progresul şcolar al elevilor săi.

Dacă nu înţelegem aceste adevăruri simple, şi menţinem de frica sindicatelor salarizarea „la grămadă” a profesorilor, nimic nu se va schimba în educaţie.

3. Managementul politizat. Nu există o inepţie mai mare decât conducerea instituţiilor de învăţământ de către politruci habarnişti, provenind din clientele politice, ca răsplată pentru loialitatea lor faţă de partide. Până nu vor ajunge în fruntea Educaţiei, de la ministru la directori de şcoli, profesionişti fără legătură cu partidele politice, tot ruşinea Europei vom rămâne la Educaţie.

4. Resurse bugetare mari alocate Educaţiei. Pentru plata profesorilor cu salarii mari şi foarte mari, dar legate strict de performanţa lor la clasă, măsurată cu progresul şcolar al elevilor, trebuie resurse bugetare importante alocate educaţiei. Fără criterii de performanţă, ne spune premierul Ciolacu, banii se duc ca apa în nisip. Aici are dreptate.

Sunt necesare resurse financiare importante pentru şcoli echipate corespunzător deceniului în care trăim şi în rând cu şcolile din Europa. Nu cu toalete în curtea şcolilor şi fără laboratoare bine echipate de informatiica, fizică, chimie şi alte discipline.

5. Revenirea la Școala Profesională. România duce lipsa, în special, de meseriași. De am ajuns să-i importăm din țări asiatice. Fără meseriași școliți în școli profesionale, nu vom avea o economie performantă. Ciolacu a făcut un troc cu Iohannis: iți trec legile prin parlament dacă mă pui premier. De pierdut, pierde poporul român.

Până nu vor înţelege că suntem ruşinea Europei şi trebuie bani mulţi dar şi criterii de performanţă, vom rămâne unde suntem acum.

Concluzie

Dacă vrem ca la următoarele teste PISA să nu fim iarăşi ruşinea Europei, actuala conducere a Educaţiei trebuie să demisioneze, de la ministru la inspectori şi directori, şi să lase adevăraţii specialişti să conducă educaţia, fără să fie politruci din clientela politică a partidelor. Cu actualii manageri, România Educată rămâne rușinea Europei la Educație.