Recenzie: Putin, obsesia imperiului

La Târgul de carte Gaudeamus, desfășurat la mijlocul lunii decembrie 2022, a fost lansat volumul cu titlul Putin, obsesia imperiului, la editura Polirom, semnată de profesorul Armand Goșu, care analizează pașii despărțirii Rusiei de Occident, proces început odată cu a doua revenire a lui Putin la Kremlin și pus în operă prin agresiunea nejustificată și ilegitimă a Ferației Ruse împotriva Ucrainei pe data de 24 februarie 2022, invazie care poate reprezenta sfârșitul ambițiilor și visurilor expansioniste ale lui Vladimir Putin.

Prin acest război împotriva unei țări suverane și independente, Putin a aruncat Rusia cu cel puțin două decenii în urmă. Oare acesta era operațiunea specială proiectată de Putin și anume să distrugă Rusia, întreabă profesorul Goșu în finalul volumului. Răspunsul ar fi că dacă acesta a fost planul lui înseamnă că i-a reușit.

Volumul profesorului Armand Goșu reprezintă o serie de articole publicate în Revista 22, ordonate și reordonate cronologic începând cu anul 2013, în care analizează momentele relevante cu privire la involuția statului rus, în drumul spre autoritarismul și totalitarismului regimului putinist, odată cu revenirea acestuia la Kremlin în 2012, după rocada cu Dimitri Medvedev.

Odată cu a doua revenire a lui Putin la putere, apelând la arma adevărului istoric, Putin crede că la originea tulburărilor politice din fostul spațiu sovietic se află Occidentul, ce complotează împotriva Rusiei, iar populațiile care se răscoală împotriva regimurilor autoritare ar fi niște simple unelte în mâinile vesticilor și trebuie scoase astfel de sub influența Occidentului. Kremlinul finanțează astfel mașinăria propaganistică de câștigare a competiției pentru minițile și inimile rușilor (p.147).

Cu privire la operațiunea specială a lui Putin de denazificare a Ucrainei, profesorul Armand Goșu analizează acuzația de a fi fascist, care a început să fie utilizată începând cu toamna lui 2013, Ucraina devenind astfel prima țină a lui Putin. Astfel, puterea instalată la Kremlin, după fuga președintelui Ianukovici, a fost declarată de Kremlin drept regim fascist. Prin urmare, în Crimeea, ocupată și anexată fără ca nimeni să o apere, estul și sudul Ucrainei au fost cuprinse de răscoale, oamenii credeau că în felul acesta combat fascismul. Cei care nu acceptă teza privind fascismul ucrainian sunt acuzați de Moscova că sunt complici cu naziștii, rusofobi, ori istorici revizioniști (p. 149).

Profesorul Armand Goșu analizează conflictul din Ucraina, în ultimul capitol al volumului intitulat Ucraina. De la cearta pe conducta de gaz la războiul cu Rusia. Astfel, scandalul gazelor din guvernul Iuliei Tumoșenko și Gazprom, controlat politic de Kremlin, a readus Ucraina în atenția Bruxelles-ului și Washington-ului, obligându-le să găsească soluții de integrare a acestei țări în structurile occidentale (p. 308).

Cum s-a pregătit invadarea Ucrainei de către Putin?

Vizita președintelui Franței și a Canclarului german la Moscova 7-8 februarie și 15 februarie 2022, prin care se încerca de se pune presiune pe Ucraina pentru ca acesta să accepte interpretarea rusească a acordurilor de la Minsk nu au dat rezultate. Kremlinul spera astfel să readucă Ucraina sub controlul său și să o integreze lumii rusești, însă toate demersurile diplomatice au fost un balet în spatele căruia Putin a pregătit invadarea Ucrainei, iar la 24 februarie 2022 s-a declanșat iadul (p. 321).

Revenirea la fascism devine acum argumentul invadării Ucrainei. Astfel, în mesajul televizat, Putin spune că declansează o operațiune militară specială pentru apărarea populației, care de opt ani a fost supusă la umilințe, genocid din partea regimului de la Kiev. Putin urmarea, prin demilitarizarea și denazificarea Ucrainei, judecarea celor care au săvărșit crime împotriva rușilor. Prin urmare, la 5 dimineața, joi, pe 24 februarie 2022 a început atacul din trei direcții. Putin spera că Ucraina va fi o țintă ușoară, iar centrele de comandă ale statului ucrainian vor fi anihilate în primele ore ale invaziei, iar conducerea Ucrainei înlocuită cu una loială Rusiei, însă președintele Ucrainei Volodîmir Zelenski nu a fugit din țară, iar parașutiștii ruși ce trebuaiu să deschidă aeroporturile de lângă Kiev, în vederea ocupării capitalei, au eșuat. Astfel, eșecul blitzkriegului a anulat operațiunea specială de demilitarizare și denazificare.

Urmare a eșecului blitzkriegului Putin a schimbat tactica, iar denazificarea, care presupunea decimarea elitei politice proocidentale de la Kiev, în frunte cu președintele Zelinski, a dipărut dintre obiective. Abandonarea proiectului impunerii unui guvern-marionetă la Kiev confirmă eșecul operațiunilor militare rusești (p. 324). Obiectivul politic al invaziei Ucrainei de către Rusia, anume îndepărtarea guvernului proocidental de la Kiev, cu unul prorus, a eșuat.

Volumul profesorului Armand Goșu este cu atât mai interesant cu cât acesta propune și câteva scenarii. Cel mai prost scenariu ar fi un conflict Rusia-NATO, care poate pleca fie de la un incident, fie de la o provocare, undeva la granița cu Polonia sau România, cade o rachetă sau un avion (p.326). Astfel, conflictul din Ucraina are alte semnificații. Pentru Putin, observă Profesorul Armand Goșu, revanșa în fața Occidentului nu înseamnă să cucerească Ucraina, ci să umilească Vestul. Dacă Rusia reușește să cucerească Ucraina, următoarea țintă pentru Putin ar putea fi o țară NATO (p.326).

Cel mai bun scenariu este încheierea unui armistițiu, suspendarea operațiunilor militare rusești, retragerea armatei ruse, găsirea unui compromis politic care să readucă pacea în estul Europei. Acest scenariu ar fi posibil în cazul schimbării locatarului de la Kremlin. O lovitură de stat. Sau o revoluție în Rusia, cu milioane de oameni ieșiți în stradă, pe tot cuprinsul Rusiei, care să ceară oprirea razboului. (p.326).

Singura șansă a Ucrainei, în cazul în care nu se lasă unimilită de Kremlin, va fi să reziste militar, de una singură, pentru că nimeni nu se va bate pentru ea și mulți din Vest abia așteaptă să reia business as usual cu Rusia (p.327).

Războiul declanșat de Putin îngroapă, poate pe vecie, spune Armand Goșu, planurile imperiale ale Kremlinului (p. 351).

Modernizarea Rusiei s-a realizat pe exploatarea hidrocarburilor, însă Occidentul după terminarea conflictului, nu va mai fi interesat de revenirea gazului rusesc pe piața sa (p. 352). Astfel, este vorba de un proces ale cărui consecințe se vor vedea în următoarea jumătate de secol și vor condamna Rusia la subdezvoltare.

Concluzia profesorului Armand Goșu este lucidă și anume că Putin a aruncat țara, prin declansarea acestui război nejustificat împotriva Ucrainei, cu cel puțin două decenii înapoi. Rusia nu mai aparține lumii civilizate. Poate că acestea era operațiunea specială proiectată de președintele rus... să distrugă Rusia. Dacă acesta a fost planul lui înseamnă că i-a reușit (p.353).

Volumul de articole semnat de profesorul Armand Goșu merită a fi citit, pentru a înțelegerea pașilor care au determinat invazia nejustificată a Rusiei împotriva Ucrainei. Agresiunea Rusiei nu este un accident, ci poate repezenta sfârșitul regimului putinist.