Războiul şi noi

Noi nu vedem riscuri asupra independenţei şi suveranităţii României, vedem jocuri de imagine ale miniştrilor de externe şi doar încordări de muşchi în Crimeea. Cel puţin asta ne spune preşedintele. Înţeleg nevoia de liniştire a populaţiei şi mesajele de calmare. Însă neliniştea oamenilor, de data asta, este cât se poate de justificată când o ţară vecină şi-a mobilizat armata şi consideră deja că Rusia i-a făcut o declaraţie de război.

Ceea ce vedem azi - ocuparea militară pe tăcute a Peninsulei Crimeea, reuniunea ambasadorilor NATO şi apelul la menţinere a păcii în Europa, convorbirea fără concluzii de 90 de minute a lui Barack Obama cu Vladimir Putin – ne arată cât noroc am avut când am fost acceptaţi în NATO şi Uniunea Europeană. Practic de-aici îi vine şi preşedintelui României uşurinţa cu care transmite mesaje de liniştire a populaţiei când la o aruncătură de băţ de noi e mobilizare armată. Probabil tot de-aici, din apartenenţa la structurile euro-atlantice, vine şi liniştea cu care premierul României şi ministrul de externe merg în vizită la Vatican, cu un coş de produse bio în braţe, cadou pentru Papă, în ziua în care Ucraina susţine că e victima unei invazii ruseşti.

Ei cu ale lor, noi cu ale noastre, par să transmită oficialii români. Preşedintele caută articole prin Constituţie cu care să-i mai dea un şut lui Victor Ponta, iar premierul îşi alimentează pagina de Facebook cu poze de la Vatican. Inadecvarea perpetuă soră cu nepăsarea, veselia şi hlizeala, ţurca politică internă şi minimizarea situaţiei regionale sunt exact motivele pentru care cetăţeanul român trebuie să fie îngrijorat şi să-i tragă de mânecă pe şefii politici cu căciula trasă pe ochi.

Când NATO sună mobilizarea, când preşedintele SUA încearcă să-l convingă pe cel al Rusiei să nu facă vreo nefăcută, când ministrul de externe al Marii Britanii e la Kiev, e cazul să priveşti şi tu unde se uită tot mapamondul. La graniţa ta, mai exact.

Acum abia ne dăm seama ce favoare ne-a fost făcută prin primirea în NATO şi Uniunea Europeană. Aşa corupţi şi neperformanţi, aşa nepăsători şi rupţi de realitate, am fost mai mult târâţi în aceste structuri care astăzi ne dau senzaţia de linişte chiar şi cu un conflict armat la o mie de kilometri de graniţă.