Războiul se va termina mâine, la orele 14.35
0De ce e important și un punct de vedere chinez asupra războiului din Ucraina care, desigur, nu se aliniază cu ceea ce media occidentale, liderii vestici, promovează ca narațiune? Poate și pentru faptul că acesta a devenit un conflict proxi nu numai pentru Washington dar și pentru Beijing.
Sau, poate, nu.
Titlul nu trebuie să spună adevărul textului, doar aruncă nada, hap, citești și, dacă insiști cu cititul, afli, ce mare lucru!, că nu e adevărat.
Totuși, poate fi și adevărat, nimic nu e fără surprize, întotdeauna e loc și pentru imposibil, dar, așa, la bunul simț, asta se numește doar operație de captare a atenției, total nevinovată, nu-i așa?
Și, până la urmă, de ce nu ar fi adevărat, sunt atâtea ore până mâine, orice se poate întâmpla.
Iar mâine e mâine, chiar dacă trecem de ziua de azi, un mâine va exista întotdeauna.
Dar dacă tot am ajuns până aici, hai să discutăm și despre lucruri serioase, cum ar fi războiul și ce facem cu el.
Ce ziceți de o perspectivă chineză asupra evoluțiilor din Ucraina?
Bine, e vorba de o perspectiva filtrată, întrucât analistul chinez care o face este un cetățean, probabil din SUA, dacă e să ne luăm după locul unde este înregistrat podcastul său, și chiar dacă este destul de critic asupra realităților din țara sa prezentă, când le exprimă video o face cu un steag american pe fundal.
Deci articolul s-ar fi putut numi și ”Un chinez pe nume Richard”, dar poate nu ar fi fost atât de intrigant pentru curiozitatea cititorului.
Pentru că e moda și perioada podcasturilor, faceți cunoștință cu ”Awakening Richard”, un produs media realizat, cum am spus, de Richard, un chinez de limbă engleză, care încearcă să prezinte cum se văd evoluțiile de pe la noi, cu ochii și percepția de departe, dinspre Beijing, de pildă.
Richard, chinezul de limbă engleză, face o trecere în revistă a modului în care este perceput războiul din Ucraina în rândul analiștilor chinezi (Richard nu emite, totuși, pretenția de a ști ce se vorbește pe culoarele puterii de la Beijing, dincolo de pozițiile oficiale, bazându-se doar pe rețeaua sa de contacte analitice).
Pentru început, de ce e important și un punct de vedere chinez care, desigur, nu se aliniază cu ceea ce media occidentale, liderii vestici, promovează ca narațiune:
- deși China sprijină Rusia, din rațiuni politice și economice evidente, este și critică în același timp, din rațiuni de Taiwan și integritate teritorială, deci, teoretic, are o abordare apropiată de o poziție neutră;
- la nivel media, China a fost destul de echidistantă privind evoluțiile de pe front, a avut și corespondenți de presă la fața locului, o oferit o imagine mai obiectivă a evoluțiilor militare decât cea distribuită de Ucraina & Co sau de către Rusia;
- pentru China, o țară care promovează consecvent perspectiva păcii, continuarea războiului aduce, paradoxal, și beneficii: Rusia continuă să fie dependentă de sprijinul economic chinez, SUA continuă să fie blocată într-un un conflict în care cheltuie resurse necesare, poate, în altă parte, UE continuă să piardă din influență globală, deci argumentul că Beijingul este un suporter entuziast al unei victorii ruse rapide și ar face totul pentru aceasta nu e chiar atât de valabil.
Deci cum văd chinezii situația din estul Europei, războiul din Ucraina, la acest moment:
1. Soarta războiului este pecetluită, iar vestul va suferi o înfrângere prin proxi, adică pe frontul din Ucraina, despre acesta vorbim. Modul în care se va finaliza acest conflict va influența profund evoluțiile globale în perioada următoare. Războiul a intrat în faza finală, cea mai periculoasă;
2. Pe o scară de la 1 (victorie Ucraina) la 10 (victorie Rusia) ne aflăm la 7. Realitatea de pe câmpul de luptă pare a fi atins și pe cei care sunt cei mai mari suporteri ai Ucrainei. Percepția chineză este că Rusia a ajuns la momentul în care superioritatea sa militară nu poate fi contestată, beneficiind de un oarecare sprijin chinez, important dar nu fundamental, dar și cu ajutor de la Iran și Coreea de Nord, necesar conjunctural dar minor la nivelul războiului, oricum, în final, ceea ce a primit Rusia de la proprii parteneri s-a aflat sub ceea ce i s-a oferit Ucrainei de către SUA și NATO;
3. Pierderile umane, financiare și materiale suferite de Rusia pe timpul războiului din Ucraina impun Kremlinului o poziție dură la negocieri. Richard consideră că nu Putin este principalul factor al unei astfel de abordări, la Moscova existând o întreagă elită naționalistă, mai radicală decât liderul rus. Putin este considerat a fi un conducător ”soft”, la fel fiind percepția chineză și despre Xi Jinping, datorită poziției reținute a acestuia privind Taiwanul. O perioadă, Putin a preferat negocierile în ”dosarul Ucraina”, dar a avut de partea cealaltă abordări maximaliste, ceea ce a dus la presiuni din partea elitei politice ruse pentru o rezolvare prin forță a situației;
4. Rusia va cere cel puțin ceea ce are acum. Cine va semna din partea Ucrainei, indiferent cum se va chema documentul, își va pune semnătura, de fapt, pe o capitulare. Vestul nu are, la acest moment, puterea de negocia un document favorabil pentru Ucraina;
5. Ucraina, după 20 ianuarie 2025, a ajuns într-o poziție aproape imposibilă, militar și economic. Câteva aspecte sunt ilustrative pentru această stare:
- nu poate produce echipamente militare și muniție pe cont propriu;
- ceea ce are în dotare este suprautilizat;
- înregistrează probleme uriașe cu efectivele militare. Ar putea reduce vârsta de recrutare dar, pe termen scurt, nu vor fi consecințe palpabile, iar pe termen lung, acestea vor fi dramatice pentru demografia țării;
6. Kievul, la acest moment, nu poate lua decizii pe cont propriu. Richard, chinezul, consideră că administrația ucraineană este doar o intersecție a unor interese diferite ale centrilor de putere occidentali, manevrând, pe cât posibil, între aceste interese dar fără a putea ieși de sub influența lor;
7. Chiar dacă Rusia va dori acest lucru, Ucraina post conflict nu va putea deveni o țară neutră. Aproape imposibilă această perspectivă. Interesele occidentale actuale vor avea continuitate în teritoriul ce va fi guvernat de Kiev, curentul naționalist ucrainean se va întări, adversitatea față de Moscova se va accentua. Chiar dacă, formal, se va ajunge la o înțelegere în acest sens, ea va fi greu de pus în practică;
8. Ce se întâmplă în aceste zile în Washington D.C. ar putea influența în mod semnificativ evoluțiile din Ucraina. Inaugurarea Administrației Trump coincide cu un proces de ieșire de sub ”tutela Deep State” / a Statului Profund (noi îi spunem Paralel) a președintelui reales și executivului condus de acesta. Dacă se va finaliza cu victoria președintelui Trump, procesul va avea repercusiuni semnificative și asupra politicii externe americane, asupra relațiilor cu NATO, cu China, asupra politicilor imigraționiste. Pe timpul administrațiilor precedente, Deep State era în control asupra Casei Albe și a NATO, acum controlează doar NATO. Controlul președintelui asupra Alianței Nord-Atlantice este astfel, la acest moment, doar parțial, ceea ce ar putea explica unele din deciziile sale de transfer al poverii militare din Ucraina către aliații europeni. La acest punct, un scurt comentariu: Richard mai face o afirmație, altfel șocantă, în care spune că președintele Trump a avut un control limitat asupra dislocărilor militare americane și oferă exemplul Siriei, de unde a dorit, în mandatul anterior, să retragă contingentul limitat de militari americani dislocat în zona kurdă. Și nu a putut, din varii motive, contingentul fiind chiar întărit. În aceste zile se discută din nou despre această retragere / redislocare. Finalizarea ei ar putea fi interpretată ca o schimbare a raportului de forțe la conducerea Pentagonului, un indicator că lucrurile nu mai sunt ca acum cinci ani;
9. Chiar dacă evoluția de pe front pare a duce, implacabil, spre negocieri, Ucraina mai poate face multe lucruri care să complice situația potențialelor tratative. Se pot enumera: mai multe trupe pe front, mai multe arme din partea europenilor, mai multe lovituri în adâncimea teritoriului rus. Kievul ar putea miza și pe o escaladare din partea Rusiei, ca răspuns la lovirea unei ținte strategice și simbolice. Probabil, Rusia se va reține să riposteze cu o lovitură majoră întrucât situația din teren îi permite să avanseze încet dar continuu, provocând, în același timp, pierderi masive forțelor ucrainene;
10. Probabil, președintele Trump, va încerca și cu Rusia politica de presiuni, deja exersată - a și sugerat că scăderea prețului la petrol ar putea fi una din direcții -, pentru a avea un ascendent în negocierile cu Kremlinul. Dacă ne uităm la punctul 3, sunt puține șanse de reușită, dar nu se știe niciodată;
11. Protejarea granițelor Ucrainei în forma de dinainte de 2014 este o misiune dificilă, dacă nu imposibilă, ce se mai poate face este menținerea unei Ucraine cât mai mari în afara controlului Rusiei. Chinezul Richard afirmă că obiectivul ar fi și asigurarea protecției investițiilor occidentale de toate felurile făcute în Ucraina, pentru că ceea ce va ajunge sub jurisdicție rusă va fi la capitolul ”ce-am avut și ce-am pierdut...”.
Richard cel Treaz aduce în discuție și două scenarii de evoluție a războiului, precum și câteva considerații despre aliații europeni ai SUA. Cele două scenarii ar fi:
a. lovirea Rusiei pentru a provoca riposta acesteia, ceea ce ar antagoniza și mai mult relațiile ruso – europene (obiectiv, nu-i așa?, al SUA în Europa);
b. trupe NATO (deci și ale SUA) pe teritoriul Ucrainei, în spatele frontului ucrainean, pentru a obliga Rusia să-și recalibreze / regândească înaintarea spre vest.
Despre punctul a. a mai fost vorba, iar în ceea ce privește punctul b. președintele Trump nu este un suporter al dislocărilor militare care pot să evolueze către confruntare directă.
Despre europeni, punctul de vedere chinez, să ne înțelegem, al unui analist pe nume Richard, nu e nimic oficial, cuvintele sunt grele: ”UE este infiltrată de Deep State”, ”cei mai mulți lideri europeni urmează o agendă de peste ocean”, ”succesele naționaliștilor / suveraniștilor europeni reprezintă o revoltă împotriva ”Deep State”, ceea ce îi situează pe același portativ cu președintele Trump”.
Sigur, am putea spune că nu e cazul să ne învețe chinezii cum să facem analiza evoluțiilor militare din imediata noastră vecinătate, să-și vadă de DeepSeek și alte inteligențe artificiale.
Aș insista doar pe două aspecte pentru a sublinia că Ucraina nu e chiar atât de departe de interesul Chinei:
- o bună parte din cernoziomul ucrainean – ”The Wall Street Journal” apreciază că e vorba de 10% din suprafața arabilă a țării, - este în proprietate chineză pe o perioadă de 50 de ani;
- războiul dronelor din Ucraina este, în fapt, un război în care se confruntă dronele chinezești furnizate Rusiei cu dronele chinezești achiziționate de Ucraina. Altfel spus, China este direct parte a unei competiții tehnologice și militare, într-un conflict care devine proxi nu numai pentru Washington, dar și pentru Beijing.
Deci Richard (scris, probabil, și așa, 理查德), ne convine sau nu, suntem sau nu de acord cu aprecierile sale, are toate motivele să fie Treaz.
Se încarcă comentariile...
