Râsul - cea mai puternică armă, la Chişinău

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Afişul concertului iniţiat de ambasadorul rus, la Chişinău, pe 9 Mai, confirmă ofensiva culturală a... diplomaţiei Federaţiei Ruse - inclusiv în România. Replica adecvată trebuie să fie una europeană.Relaxată.
Afişul concertului iniţiat de ambasadorul rus, la Chişinău, pe 9 Mai, confirmă ofensiva culturală a... diplomaţiei Federaţiei Ruse - inclusiv în România. Replica adecvată trebuie să fie una europeană.Relaxată.

Într-un context intern artificial tensionat - de divergenţele între principalii lideri politici, de la Chişinău - şi dublat de o provocată enervare, a populaţiei locale din Varniţa, prin demersuri primitive, ale celor ce clamează apartenenţa lor la un aşa-zis stat transnistrean nerecunoscut, dar susţinut politic, economic şi militar de Rusia, premierul Iurie Leancă şi predecesorul său au oferit un spectacol de relaţii publice, cu multiple ţinte.

Faptul că, pe 30 aprilie, s-a desfăşurat, la Chişinău, ceremonia publică de preluare a echipamentului trimis de Pentagon, spre folosinţa poliţiştilor şi vameşilor ce supervizează frontierele Republicii Moldova, mai puţin aceea dintre zona transnistreană şi Ucraina, dincolo de utilitatea concretă a ajutorului american, implică şi transmiterea de mesaje complementare, spre niveluri de percepţie interne şi internaţionale notabile. 

Primul mesaj a vizat Rusia. Chiar dacă Al Doilea Stat Românesc pare stopat momentan - prin criza politică internă - din drumul său spre Uniunea Europeană, opţiunea executivului de ieri, implicit de azi şi a celui ce urmează să îi ia locul rămâne: direcţia vest. 

Afirmaţie susţinută şi de prezenţa, la eveniment, a ambasadorului SUA, la Chişinău, William H. Moser, care a ţinut să amintească - nu doar asistenţei - că "poporul american va susţine iniţiativele care au drept scop apropierea şi consolidarea unei prietenii cu Republica Moldova." 

O asemenea exprimare confirmând mandatul primit de la Departamentul de Stat, acela de a reafirma, fără echivoc, puternic, faptul că actuala realitate geopolitică, dintre Prut şi Nistru este una de interes major pentru Statele Unite ale Americii. 

Al doilea mesaj a vizat pe liderii trecători din Tiraspol. Asta pentru că echipamentul modern, pe care l-au livrat americanii, nu a fost vizitat în grabă. Dimpotrivă, ex-premierul Vlad Filat a găsit pretexte, ce-i drept inteligente, ca oprindu-se la diferite maşini, cu destinaţie specială, invitând lângă el pe premierul în funcţie şi pe ambasadorul american, să oblige presa să arate telespectatorilor - din stânga şi din dreapta Nistrului -, că autorităţile Republicii Moldova dispun nu doar de prevederi legale adecvate, ci şi de tehnică ultramodernă de exercitare a controlului în zona de frontieră - conform standardelor moderne. 

Al treilea mesaj a avut în vedere electoratul din Republica Moldova. Ex-premierul sprijină activitatea noului şef al executivului de la Chişinău, care va continua proiectele de reformare a structurii statului ex-sovietic, dintre Prut şi Nistru. 

La toate aceste semnale, bine gândite, Moscova nu a avut nicio reacţie. Nici Tiraspolul. S-ar fi făcut de râs blamând o ceremonie tipică unui proces de modernizare, care ţine de adaptarea la exigenţele lumii de azi, în care depăşirea unor mentalităţi pasagere, ţine şi de dotarea cu echipament util provocărilor specifice anului 2013.

Iată însă, că la numai 24 de ore, pe fluxul răsăritean de ştiri, în care tot ce se afirmă la Moscova este interpretat ca marele pericol pentru cei ce nu o ascultă, apare vestea că Ilia Drozdov a avut o criză. Nu de înţelepciune.

Ci de isterie evident comandată, din ciclul celor preferate de Vladimir Putin, care, de câte ori este deranjat de o intenţie, exprimată public, într-un stat ex-sovietic, dispune ca un parlamentar de la Moscova, de regulă, până atunci, anonim, să sune goarna - vorba vine - pentru a reaminti iepuraşilor politici, astfel speriaţi, de arma vânătorului... 

Cine-i Ilia Drozdov? Un ilustru necunoscut, membru al Comisiei pentru afaceri a Comunităţii Statelor Independente/CSI, din Duma de Stat. CSI nefiind azi decât forma găsită de Moscova, pentru a menţine un minimum de control - politic, economic, cultural şi la nevoie militar -, în fostele republici sovietice. 

Pământeanul Drozdov - nicidecum europeanul, după lipsa de logică a celor afirmate - a declarat că Rusia trebuie să răspundă extrem de dur, la orice propunere de interzicere, în Chişinău, a simbolurilor sovietice. 

Nu oricând, ci pe 9 mai. Când, prin abilitatea ambasadorului rus la Chişinău, Piaţa Marii Adunări Naţionale va fi scena deschisă a unui spectacol vizând reamintirea, cu mijloace artistice, a unui trecut ce nu va mai fi, în veci,  viitor.

De ce nu este european, stimabilul Drozdov? 

Mai întâi, pentru afirmaţia sa uluitoare:"cei care fac astfel de propuneri uită că am fost aceeaşi naţiune şi am câştigat împreună cel mai teribil război." Care naţiune? Cea sovietică, practic inexistentă? Care câştig?  Ocuparea samavolnică, de trupele lui Stalin, a Basarabiei - pământ românesc? Care parte a teribilului război, cea de ocupare a Europei de Est, unde comuniştii au fost aduşi la putere de tancurile sovietice?

Apoi, deoarece Drozdov parcă citea din indicaţiile Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, din perioada Războiului Rece:"Încercând să se închine în faţa Occidentului, ei îşi trădează istoria."

Hopa! Stimate Ilia Drozdov, nu cumva aţi uitat să citiţi ultima variantă a strategiei militare a Rusiei?

Nu de alta, dar acolo, pentru prima dată, în perioada ultimelor două decenii, NATO - implicit comunitatea occidentală - nu mai este considerat, în mod oficial, un inamic. 

Şi atunci?...

Bomboana pe coliva imaginii personale a acestui Drozdov abia acuma vine, când ironia sa nefericită coincide cu exprimarea unei falsificări a istoriei celui de-Al Doilea Război Mondial:"Nu exclud faptul că cineva din strămoşii lor au luptat de partea forţelor române de ocupaţie, cu alte cuvinte de partea lui Hitler, în acest caz politica lor este evidentă."

Alo? Gospodin Drozdov? 

Trupe de ocupaţie au fost cele sovietice, care au năvălit în Basarabia, în urma semnării unui pact ruşinos, încheiat de Stalin cu Hitler! În acest caz, politica tovarăşului Iosif Visarionovici vă este la fel de evidentă?

Armata Regală a României a luptat de partea forţelor singurului stat care nu i-a interzis să îşi recâştige, prin luptă, dreptul istoric asupra teritoriului hăcuit din Patria Mamă, nu din Patria Sovietică - devenită azi oale şi ulcele. 

Cât priveşte recomandarea făcută de acest Drozdov, noul copil de mingi geopolitice, din Duma de Stat, ca Rusia, prin Ministerul rus de Externe să răspundă extrem de dur, având pârghii de influenţă economică şi politică, chiar este de dorit să se întâmple asta!

Astfel se vor convinge şi cei ce se mai închină la tabloul imagologic al Maicii Rusia, cât obscurantism politic poate zece prin cotloanele Kremlinului, acolo unde se află şi Tezaurul României, însuşit de sovietici precum hoţii profitori de vremuri tulburi. 

Reacţia lui Drozdov vine după ce la nivelul Primăriei Chişinăului s-a propus ca 9 mai să fie decretată zi de doliu - în municipiul Chişinău. Deşi autoarea propunerii, Gabriela Ciumac, dacă avea un plus de inspiraţie, putea propune ca pe 9 mai să fie sărbătorită Ziua Europei. 

Iar în loc să propună ca panglica Sfântului Gheorghe să fie scoasă în afara legii, mai bine susţinea ca panglici cu Drapelul Uniunii Europene să fie distribuite gratuit la câţi mai mulţi locuitori, începând cu primarul Dorin Chirtoacă, ce pare tot mai mult atins de amnezii trecătoare, în raport cu mulţimea care l-a instalat, prin alegeri libere, pe un fotoliu cam mare, pentru el. 

Ar mai fi ceva.

Spectacolul cultural rus, din 9 mai, din Chişinău, NU trebuie interzis. 

Să se se desfăşoare conform iluziei organizatorilor, că Rusia de azi va reveni la grandoarea imperială a Uniunii Sovietice.

Să vadă şi cei tineri că nu în limba lor, nu pe sufletul lor se cântă în limitele zilei victoriei stelei roşii sovietice contra crucii îmbârligate naziste.

O victorie imposibilă fără sprijinul decisiv al Statelor Unite ale Americii. 

Ca europeni stăpâni, de jure, la ei acasă, locuitorii Chişinăului pot privi - fără resentimente, cei ce vor -, la un spectacol care nu consacră decât disperarea unei diplomaţii, ce ştie că nu mai poate cuceri zonele  râvnite cu tancurile.

În definitiv, râsul este cea mai puternică armă împotriva iluziilor imperiale.


 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite