Proiectul de ţară propus de Traian Băsescu: între obiectiv naţional şi miză politică personală

Cu câteva zile înainte de ziua de 1 Decembrie, preşedintele Băsescu lansa ideea unui nou proiect de ţară – reîntregirea ţării prin unirea Republicii Moldova cu România. Declaraţia a generat, aproape imediat, reacţii negative la Chişinău, inclusiv din partea partidelor pro-europene din Republica Moldova, pentru ca zilele acestea să fie taxată, indirect, de chiar adjunctul pentru Europa al Secretarului de Stat american, Victoria Nuland.

Mesajul emisarului SUA a fost cât se poate de tranşant: „SUA susţin suveranitatea îşi integritatea teritorială a Republicii Moldova şi libertatea de a-şi alege calea pe care să o urmeze în viitor”. Transmis de la Bucureşti, acest mesaj sugerează o delimitare netă a SUA faţă de proiectul propus de Traian Băsescu.

Nu aş vrea să speculez pe seama motivaţiilor şi calculelor care au stat la baza mesajului transmis de Victoria Nuland. Ceea ce este limpede, însă, este că SUA aleg să adopte o poziţie corectă politic în raport cu Republica Moldova, care cadrează, deopotrivă, cu dreptul internaţional şi realităţile geopolitice ale regiunii. În schimb, proiectul propus de Traian Băsescu este amendabil din cel puţin două puncte de vedere. Mai întâi de toate, să ne referim la însăşi ideea unui nou proiect de ţară.

Nu este un secret că după intrarea în NATO şi integrarea în UE, România nu şi-a mai stabilit un alt obiectiv la fel de puternic, în jurul căruia să se coalizeze întreaga sa clasă politică.

Despre acest lucru s-a discutat în mai multe rânduri, inclusiv public, atât la nivelul politicienilor, cât şi la nivelul societăţii civile. De fiecare dată, însă, aceste discuţii se terminau „în coadă de peşte”. Adică, fără nicio decizie asupra căreia să existe unanimitate şi care să constituie un pretext de mobilizare socială pentru viitor.

Din acest punct de vedere, iniţiativa preşedintelui, făcând abstracţie de fondul ei, nu este altceva decât o încercare de a valorifica o temă la care partidele nu au ştiut să dea până acum un răspuns ferm. Miza politică lui Traian Băsescu este una cât se poate de transparentă – aceea de a se poziţiona, pe finalul unui mandat eşuat, ca un lider vizionar care încearcă să unească societatea şi partidele politice în jurul unui obiectiv naţional comun. Numai că nici profilul de lider politic conflictual, care a dezbinat constant România, nici soluţia propusă, intempestiv şi forţat, nu legitimează „proiectul de ţară” propus de preşedinte.

A doua eroare a proiectului de ţară lansat de Traian Băsescu este chiar efectul nociv al acestuia pentru Republica Moldova şi pentru partidele pro-europene de la Chişinău. De altfel, o consecinţă imediată a declaraţiei lui Traian Băsescu a fost activarea forţelor anti-europene din Basarabia care acum au temei să sperie populaţia de acolo că integrarea europeană a Republicii Moldova va însemna unirea ei cu România. Un exemplu elocvent este anunţul autorităţilor locale din Găgăuzia de a organiza pe 2 februarie, în contrapartidă, un referendum pentru aderarea la Uniunea Euroasiatică susţinută de Rusia.

Exemplul minorităţii găgăuze riscă să fie amplificat de noi turbulenţe dinspre Transnistria, dar şi din partea minorităţii ruse din Basarabia. Cu alte cuvinte, bravând în faţa opiniei publice din România, Traian Băsescu nu a făcut decât să dea apă la moară celor care se opun parcursului european al Republicii Moldovei.

Departe de mine gândul de a pune la îndoială procesul de apropiere dintre cele „două state româneşti”. Acest proces este unul firesc şi trebuie susţinut. Dar nu politicianist, ci cu discreţie şi inteligenţă. Nu dându-ne cu stângul în dreptul prin declaraţii când exagerat de frăţeşti, când neaşteptat de distante, ci construind, pas cu pas, o relaţie pragmatică cu Republica Moldova. Şi, în orice caz, nu prin sacrificarea acestui obiectiv naţional în numele unor calcule politice personale.