Profituri uriaşe pentru colecţionarii din perioada comunistă

0
0
Ion Ţuculescu, „Vară la Mangalia“, ulei pe pânză, tablou estimat între 45 şi 75.000 de euro
Ion Ţuculescu, „Vară la Mangalia“, ulei pe pânză, tablou estimat între 45 şi 75.000 de euro

Colecţia unui fost ministru de extrerne din perioada comunistă, cuprinzând medalii, obiecte de decor şi, mai cu seamă, artă plastică, ajunge în sala de licitaţie după o expoziţie itinerantă de două săptămâni. Tablouri de Ţuculescu, Tonitza, Bălaşa şi Ciucurencu au ieşit în public pentru scurtă vreme şi vor reintra în colecţii private pentru alte câteva decenii.

Prima mare licitaţie din această toamnă, cu o evaluare de aproape 1,5 milioane de lei, are loc duminică, 22 septembrie, la Artmark

Colecţia unui „ilegalist” intelectual

Fără a avea notorietatea unor Ştefan Andrei sau Corneliu Mănescu, pe care i-a precedat sau i-a urmat la conducerea Ministerului de Externe, George Macovescu a condus diplomaţia românească timp de şase ani, cu începere din 1972. De profesie jurist, Macovescu a fost prieten în tinereţe cu avangardişti „roşii“ pecum Alexandru Sahia şi Stephen Roll şi s-a înscris în PCR în 1936. El a activat, în ilegalitate, în presa comunistă şi a intrat în diplomaţie după ce comuniştii au preluat puterea.

În 1952 a fost exclus din aparatul de stat şi a reînceput colaborările cu presa culturală, devenind, în acelaşi timp, profesor la Litere. În 1959 a fost rechemat în diplomaţie şi trimis ambasador în Statele Unite. Au urmat apoi mai multe funcţii de conducere în MAE, până în anii ’80.

300.000 de euro, un sac de cadouri

Toată această biografie activă este reflectată în loturile puse la vânzare la casa Artmark în licitaţia de duminică: medalii primite de Macovescu în Occident, precum şi numeroase cadouri (de la Împăratul Japoniei, de la Papă, de la Şahul Iranului şi de la case regale europene). Asemenea obiecte, care trebuie să fi constituit momente de satisfacţie personală, intră în licitaţie cu preţuri cuprinse între câteva zeci de euro şi o mie sau o mie cinci sute.

Mult mai valoroase sunt operele de artă din colecţia licitată, cu o pondere de peste 75% în valoarea totală. Şi în acest caz, multe dintre obiecte au fost cadouri, primite de la artişti precum Ciucurencu, Bălaşa, Baba, Vasile Grigore, care intrau în cercul de prieteni ai fruntaşului comunist. Poziţiile oficiale deţinute de Macovescu – la conducerea Uniunii Scriitorilor (1978-1982) şi la conducerea Consiliului Naţional al Cinematografiei (1955-1959) – poate nu au creat, dar au cimentat asemenea prietenii.

Peste ani, operele de artă din colecţia fostului ministru se dovedesc mult mai importante decât distincţiile oficiale, iar semnătura lui Ion Ţuculescu pe un tablou în ulei este evaluată de 250 de ori mai mult decât autograful amical al unor regi precum Hussein al Iordaniei sau Baudouin al Belgiei.

Socrul lui Belo

George Macovescu a fost socrul internaţionalului Miodrag Belodedici. Zvonuri din piaţă dădeau ca sigur faptul că fostul fotbalist s-ar afla în posesia unor piese importante provenite din colecţia fostului ministru, inclusiv lucrări ce pot fi clasate în Patrimoniu. Însă Belodedici infirmă categoric informaţia: „Am un singur tablou de la domnul Macovescu. Nu ştiu de cine e, dar nu e niciun Grigorescu. Eu la divorţ n-am luat, ci am dat“.

Fostul jucător de la Steaua a fost căsătorit din 1990 cu fiica lui George Macovescu şi a divorţat în 2000. După divorţ, casa din Spania, cumpărată în perioada cât a jucat la Valencia, le-a rămas soţiei şi fiicei sale, care locuiesc în prezent în Peninsula Iberică. În schimb, Belodedici s-a stabilit în România.

Un Tonitza în centrul colecţiei

Cel mai valoros lot din licitaţia de duminică este un tablou de Nicolae Tonitza, portretul „Mica“, 39x34 cm, ulei pe carton, evaluat la 75-125.000 de euro. Opera se află în proprietatea familiei Macovescu încă din anii ’60 şi este pentru prima dată expusă public în ultima jumătate de secol. A doua parte a colecţiei lui Macovescu este programată pentru licitaţia din 21 noiembrie, de la Athénée Palace Hilton. Vor fi propuse atât tablouri semnate de Tonitza, Ţuculescu, Ciucurencu, Baba sau Câlţia, cât şi obiecte de colecţie primite de politician de la înalţi demnitari ai lumii.

Colecţiile bune cresc valoarea tablourilor

Macovescu este a cincea colecţie desfăcută direct în licitaţiile de la Artmark, după cea a diplomatului Vasile Stoica şi cele ale medicilor Buzatov, Chisăliţă şi Petresco. Magdalena Plăpcianu, CEO Artmark, consideră că asemenea prezentări favorizează loturile licitate: „O colecţie reflectă caracterul unitar şi personalitatea colecţionarului şi, dat fiind trecutul totalitar în timpul căroia a fost «crescută», are, de cele mai multe ori, o poveste interesantă, care îi sporeşte valoarea. Dealtfel, apartenenţa unei opere la o anumită colecţie îi conferă «pedigree»-ul, fiind un criteriu de evaluare utilizat în expertiză“.

Dacia, unitatea de măsură pentru artă înainte de ’89

În lipsa unei monede forte şi a unor cote de autor transparente, comerţul cu artă se făcea în anii comunismului la preţuri mai mult sau mai puţin întâmplătoare. Cei care au participat sau au fost martori la asemenea tranzacţii preferă să contextualizeze preţurile tablourilor în funcţie de preţul maşinilor Dacia din acei ani. Astfel, operele lui Grigorescu, Andreescu sau Tonitza, cotate azi la preţuri medii între 100 şi 200.000 de euro, echivalau cu o jumătate de Dacie. Operele lui Petraşcu, autor cu un preţ mediu de 28.500 de euro, valorau atunci „a zecea parte dintr-o Dacie“.

Pictorii contemporani nu aveau cotă, ci mercurial

Autorii contemporani importanţi, precum Baba, Câlţia, Sabin Bălaşa, Pacea sau Margareta Sterian se vindeau în anii 1970-80 în galeriile Uniunii Artiştilor Plastici. Iolanda Ionescu, actualul director al galeriei Orizont, îşi aminteşte cum galeria primea marfă o dată pe săptămână, miercurea, iar joia erau cozi. Preţurile erau cele stabilite de UAP şi aveau paliere stricte, care începeau de la 800 de lei şi mergeau, standardizat, până la 10.000. „Corneliu Baba era de 8.000 şi de 10.000 de lei, Pacea –de 4-6.000, iar Musceleanu era la 4.000“, spune Iolanda Ionescu. După anul 2000, cel mai mare preţ pentru Baba a fost de 50.000 de euro, iar Pacea şi Musceleanu au depăşit 5.000 de euro.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite