
Profesorul de poezete
0Vă plac poezetele? Iar dacă abia acum aflaţi de existenţa lor, v-ar interesa crâmpeie din povestea autorului lor, profesorul român plecat în Franţa după Mineriada din 1990?
Pe profesorul Radu Bătăturescu l-am cunoscut virtual – apoi am vorbit şi la telefon – cu un prilej, pare-mi-se, destul de comic: postase un comentariu la opinia mea („De ce votez cu Monica Macovei”), în care susţinea că n-a auzit de cel ce semnase articolul. I-am mulţumit, cu o blândă ironie, pe Facebook, pentru că aneantizase sfertul meu de veac din presă – dar avea un motiv temeinic: exact ultimii 25 de ani i-a petrecut în exil.
Aşa am descoperit un interlocutor fermecător, căruia i-am propus să răspundă la chestionarul cu Oameni faini de pe blogul meu. Nu numai că a făcut-o, dar mi-a îngăduit să-i reproduc şi una dintre poezetele sale, alături de definiţia căreia i-am lăsat parfumul franţuzesc intact – o găsiţi imediat după răspunsuri. Descoperiţi, în cele ce urmează, un intelectual rafinat, care ar putea publica la începutul anului viitor un volum în limba română.

Radu Bătăturescu: „Cel mai preţios lucru pe care îl deţin este visul”
De ce te temi cel mai tare?
De fiarele din oameni.
Care e prima ta amintire?
Sucul matern. 100% biologic.
Pe cine admiri cel mai mult şi de ce?
Încă n-am atins acest obiectiv. Am o lista scurtă de admirate şi admiraţi dar, deocamdată, n-am aşezat superlativul relativ peste superlativul implicit (al admiraţiei).
Ce îţi place la înfăţişarea ta?
Vârtejul din ceafă.
Care e cel mai preţios lucru pe care îl deţii?
Visul. Lucrez la el cu beatitudine.
Cine ar juca rolul tău într-un film?
Shrek.
Ce-ţi reproşezi cel mai des?
Prozaismul.
Ce ai fi făcut la fel de bine profesional, dacă n-ai fi ales actuala carieră?
Îngrijitor de cuvinte.
Cum ţi se spunea când erai mic?
Micuţule.
Care e cea mai mare realizare a ta?
Un castel de nisip.
Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre tine vreodată?
Revelator de vocaţii.
Cum ai dori să-şi aminteasc posteritatea de tine?
Cu îngăduinţă. «Posteritatea e un sniper/ care ne pândeşte/ pe toţi/ cu luneta/din fericire/ pe cei mai mulţi/ îi ratează»
(Lucky war - “Le philtre des nuages et autres ivresses” - éditions Galimatias)
- Radu Bătăturescu, sau Radu Bata, aşa cum e cunoscut în Franţa, a fost profesor de franceză la Liceul BP Hasdeu din Buzău până în 1990, când, după Mineriadă, a plecat în Franţa. De atunci şi până acum e profesor de franceză şi de jurnalism. “Am condus (director + red. şef) diverse publicaţii «tinere» şi ateliere de scriere jurnalistică şi literară. Azi, mai păstoresc un laborator de balistica verbală (creative writing) şi un Club Jurnal.”, mărturiseşte profesorul, ale cărui scrieri au fost recenzate în “Magazine Littéraire”, “Le Monde”, “Le Nouvel Observateur”, dar şi în “România Liberă”.
Poezeta
Preiau o poezetă a lui Radu Bătăturescu nu înainte de un preambul explicativ desprins din corespondenţa noastră: „Am reflectat la propunerea dumneavoastră de (eventuală) publicare. Am în stoc câteva texte, în special poezete («les poésettes sont des poèmes sans prise de tête», conform definiţiei mele), susceptibile de a-i interesa pe cititori. Vă trimit una (tradusă tot de mine din franceză), pentru ilustrare. Dacă vă place/convine, o puteţi publica (menţionez că face parte din volumul de poezete «Le philtre des nuages et autres ivresses», care se poate achiziţiona aici: www.editions-galimatias.fr) În cazul în care interferarea asta place/merge, aş putea reveni cu astfel de mici delire”.

Cauzele încălzirii globale
Cu analizele proaspăt ieşite
din incubator
m-am prezentat val vârtej
la doctor
să mi le citească
să ştiu şi eu pe ce cărări
o iau
doctorul era chiar ea
şi după cum îi stătea halatul
suspendat pe morfologie
bănuiesc
că nu avea niciun acaret
cât de mic
pe dedesubt
după ce a pus
stetoscoapele
pe mine
de mi s-au încălzit
toate periferiile
mi-a măsurat inteligenţa
între index şi polul sud
şi mi-a şoptit profesional:
trebuie sa măreşti perimetrul
de plimbări astrale
ai prea puţine
globule de nouraşi
în sânge
şi o stea
nu-ţi mai ajunge
nici pe-o măsea
de fiecare dată
când umblu
după îngrijiri medicale
şi am gânduri migratoare
temperatura
o ia razna pe glob
şi văd
stele verzi
pe pereţi.
Radu Bata – „Le philtre de nuages et autres ivresses”