Privatizaţi şi Kiseleff

Scandalul din jurul ViaSport este doar o erupţie recentă dintr-o bubă pentru care nu se face deloc PR şi care trebuie analizată în trei paşi: Istoria – Privatizarea – Cool-ăreala de centru ca politică de marketing.

Pasul 1 – Istoria

Demult, când eram copil şi jucam fotbal cât de des puteam, asta costa 0 lei. Aveai o minge şi câţiva vecini / prieteni / colegi, un teren pe undeva şi gata. Asta era copilăria în anii '90 – prin curtea şcolii, pe vreun maidan, în spatele blocului sau în parc.

Pasul 2 - Privatizarea

Astăzi, orice astfel de meci între colegi de liceu costă cam 10% din salariul minim pe economie/ora. Terenurile de sport din parcuri sunt private, deseori terenuri administrate privat sunt şi în curţile şcolilor sau acestea sunt închise în weekenduri. Vă amintiţi despre privatizările dezastruoase din industrie şi cum v-au rupt la bugetul familiei? Ei bine, privatizarea terenurilor de sport nu s-a simţit brusc, nu ne-a lăsat fără locuri de muncă sau fără mâncare, dar se vede acum.

Pasul 3 – Cool-ăreala de centru ca politică de marketing

„Am văzut că în Paris se închide Champs Elysees”, s-a spus după ce s-a închis ViaSport, deci şi noi putem închide Kiseleff. No shit!? Champs Elysees? Şi cum e? Frumos? Nu vreţi ViaSport şi pe Calea Ferentari, pe Barajul Lotru, pe Metalurgiei? Sau PR-iştii şi CSR nu se bagă la periferie? Nu e bun pentru Return Of Investment? Hai, închideţi Aleea Livezilor, că şi acolo e parc, poate găsiţi o corporaţie să finanţeze… Sau poate nu. Mai multe despre dictatura coolness aici, în engleză sau franceză, cum vreţi.

Adevărata soluţie ar fi ca Primăria Capitalei să redea tinerilor din Bucureşti terenurile de sport din parcuri şi curţile şcolilor. 

Mi se pare foarte abil cum am fost lăsaţi fără terenuri de sport, fără curţile şcolilor şi nimeni n-a zis nimic. Niciun PR-ist, nicio corporaţie care finanţează viaţa sportivă sănătoasa şi vinde chipsuri cu untură de hârciog. Tranziţia a însemnat, în sportul de masă, mişcarea din parc spre sala de fitness şi mai departe până pe Kiseleff. Dacă ai bani sau dacă stai în centru.

Pe scurt, ăsta e modul în care citesc eu rădăcinile problemei ViaSport: după ce am rămas fără terenurile de sport de pretutindeni, ni se vinde ca mare fiţă să ne jucăm, câţiva selectaţi, pe Kiseleff. Pe asfalt, că face bine la articulaţii.

Bineînţeles că problema accesului la sport e reală, sigur că maşinile tind să ne sufoce în oraşul ăsta (am mai scris aici despre viaţa de pieton, anul trecut) dar nu rezolvăm nimic închizând Kiseleff. Adevărata soluţie ar fi ca Primăria Capitalei să redea tinerilor din Bucureşti terenurile de sport din parcuri şi curţile şcolilor. Până atunci, să închidă cei 6 primari de sectoare 6 străzi din cartiere, să nu meargă lumea din Titan până în Kiseleff pentru un tenis.

Extra: temele reluate mai sus nu-s invenţia mea. Problema privatizării terenurilor de sport a fost enunţată demult de CriticAtac, iar cea a închiderii străzilor din cartiere de Rezistenţa Urbană. Problema e că PSD nu este racordat la mediul ăsta.