Privatizarea obiectivelor strategice. Da sau nu?

Polonia a anuntat ca stopeaza vanzarea activelor strategice pe care le detine in economie. Ungaria duce o politica de nationalizare in domeniile bancar, energie, industrie strategica s.a.

Romania a privatizat pachete minoritare in domenii considerate strategice (ceea ce este mai bine decat pierderea totala a controlului) si viitorul pare ca va aduce noi privatizari, daca ne luam dupa conditionalitatile structurale prevazute in acordul cu CE si FMI sau dupa declaratiile privind rolul din ce in ce mai mic al statului in economie propus de candidatul desemnat al Opozitiei la Presedintie.

Relansarea industriei romanesti este evidenta si este imbucurator ca exista modificari structurale, calitative, modelul fiind astazi unul cu mai multa valoare adaugata si mai putin energointensiv. Productia industriala a crescut in ritm record in ultimul an (detalii http://www.insse.ro/cms/files/statistici/comunicate/ipi/a14/ipi06r14.pdf), cresterile de 9-10% reflectand avantajele competitive legate de forta de munca dar si stimulentele oferite de Guvern prin schema de ajutoare de stat de 215 milioane euro de anul trecut si 125 milioane euro alocate pentru acest an, schemele de ajutor de minimis de pana la 4 miliarde ron dar si avansurile din Trezorerie pentru cresterea absorbtiei europene din Programul Cresterea Competitivitatii Economice POS CCE s.a.  

Cu toate ca multi nu au acordat importanta cuvenita Planului de Investitii Strategice si Ocupare de Locuri de Munca http://gov.ro/fisiere/programe_fisiere/Program_national_de_atragere_de_investitii.pdf propus de Guvern la mijlocul lui 2013, domeniile strategice definite in acea viziune – energie, IT, auto, agricultura, resurse minerale si infrastructura au fost dezvoltate. Cred ca România are nevoie de consolidarea unei strategii de politică industrială proprie, prin consensualizarea intereselor companiilor straine care actioneaza in industria romaneasca cu interesele strategice ale Guvernului.  

Consider ca privatizarea resurselor nu ar trebui sa constituie pilonul principal al unei baze industriale eficiente în România, ci mai degraba continuarea implementarii abordarii policentrice, dezvoltarea pe bază de clustere competitive, stimularea industriilor tinere si un .... sistem de programare economică eficient. Plus oportunitatea dezvoltării unor industrii în reţea...

Ne-am fript o data cu preceptele terapiei soc impuse de Jeffrey Sachs la inceputul tranzitiei, de mecanismele haotice de conformare în salturi la cerinţele schimbării în funcţie de ciclul tratativelor cu instituţiile financiare internationale. Ne aducem acum aminte de începutul tranziţiei, de credinţa invariabilă că ordinea naturală a libertăţii duce la apariţia spontană şi perfecţionarea instituţiilor specifice economiei de piaţă, că liberalizarea preţurilor şi privatizarea vor genera şi  funcţionaliza piaţa concurenţială. Ne aducem aminte de modul in care liberalizarea bruscă şi generală constrângea microeconomia, o obliga să suporte şocuri structurale de natură să genereze fenomenele de descreştere a producţiei şi productivităţii, cu pericolul pierderii pieţelor. Si ne aducem aminte cum implementarea triunghiului magic – liberalizare, restructurare, privatizare imediat după `89 a adus cu sine recesiuni transformationale ciudate. Prima recesiune transformaţională 1990-1993– hiperinflaţie, prăbuşirea ofertei interne, sărăcie extremă, instabilitate etc iar la nici cinci ani distanţă a doua recesiune transformaţională (1997-1999) cauzată de terapia şoc aplicată - liste de  companii propuse pentru lichidare, inflaţie ridicată, şomaj accentuat, criză puternică, căderi în sistemul bancar, sărăcie masivă.

Propun sa nu cream in urmatorii ani premisele pentru aparitia celei de-a treia recesiuni transformaţionale, cu creştere economică redusă, datorie publică nesustenabilă, presiuni inflaţioniste ridicate, creşterea şomajului structural, cercuri vicioase s.a. Adica, printre altele, sa nu mai vindem active din domeniile strategice. Cand vom descoperi ca am pierdut controlul in sectoare de importanta strategica si vom constata vulnerabilitatile unor agentii de reglementare incomplete, va fi prea tarziu.