Primul sediu al Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni
0
Puţine surse mai amintesc astăzi de primul sediu al Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni, realizat în 1874-1876 de către ing. Alfred Gottereau, arh. Paul Gottereau, maimarbaşa Dobre Nicolau şi antreprenorul Maximilian Tonolla.
Instituţia „Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni” a fost creată în 1859, fiind subordonată Băncii de Scont şi Circulaţie, iar în 1864 a devenit independentă, primul an de activitate fiind 1865.
Primele sale sedii au fost în Palatul Ministerului de Finanţe (Muzeul Colecţiilor de astăzi) şi Hanul Şerban Vodă (locul ocupat astăzi de Banca Naţională a României), din 1869 desemnându-se o comisie pentru demararea construirii propriului sediu şi strângerea fondurilor necesare.
În 1874 s-a achiziţionat de la Primărie terenul fostei Biserici Sf. Ioan cel Mare, de pe Podul Mogoşoaiei, la care s-a adăugat şi proprietatea lui Ghiţă Rădulescu, piatra de temelie punându-se în anul următor.
Proiectul câştigător a fost semnat de inginerul Alfred Gottereau, care a fost recompensat cu 2500 lei pentru realizarea planurilor. El şi l-a asociat pe fiul său, Paul Gottereau, în calitate de arhitect-dirigent al lucrărilor. Acestea au fost realizate între 1874-1876. Totuşi în situaţia financiară pe anul 1877, găsim încă remuneraţia lui Gottereau fiul, în sumă de 14000 lei. (Sursa: Monitorul oficial (M.O.), nr.39, 18 februarie/2 martie 1878)
Clădirea principală era flancată pe Calea Mogoşoaiei de două dependinţe, cu rol de pază. Clădirea reia, puţin extinsă, faţada clădirii societăţii financiare din anul precedent, amplasată în str. Doamnei colţ cu str. Academiei, păstrându-se stilul neoclasic, dar intrarea fiind decorată cu un ancadrament de factură barocă.
Comparând planurile de la dosar cu câteva imagini din anii ‘80 ai secolului al XIX-lea, observăm că acoperişul nu a fost realizat cu o cupolă atât de amplă, ca în planurile de la dosar şi nici forma scării de acces la parterul înalt nu a fost realizată în două rampe. (Sursa: A.N.D.M.B., fond P.M.B. Tehnic, dosar 11/1874)
În subsolul ce avea o înălţime de 2,5 m, se aflau spaţiile trezoreriei, caloriferele şi erau păstrate materialele prime pentru încălzire. Trezoreria şi culoarele de acces puteau fi, la nevoie, inundate.
Din amintirile dr. N.I. Angelescu rezultă că maimarbaşa Dobre Nicolau a fost antreprenorul clădirii. (Sursa: Ilustraţiunea română, nr. 44, anul V, 25 octombrie 1933, p. 7) Totuşi o sumă importantă de bani, 280102 lei, a fost plătită antreprenorului Maximilian Tonolla. (Sursa: M.O. nr. 39).
Devenit neîncăpător, după 15 ani se ia hotărârea construirii unui nou sediu pentru „Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni”, din 1891 începând să se procure sau dispună alocarea fondurilor necesare. Vom continua seria reconstituirii istorice, prilejuită de împlinirea a 155 de ani de activitate independentă a C.E.C.-ului.
Fragment extras din monografia proprie "Paul Gottereau, un regal în arhitectură", apărută în Colecţia "Arhitecţi de neuitat" la Editura Istoria Artei, Bucureşti, 2017
Partener: Arhivele Naţionale ale României
Finanţatorii proiectului editorial: Imobiliara Chrissoveloni, TPA Romania, New Europe Capital
Se încarcă comentariile...
