Preşedintele Iohannis i-a dat peste degete premierului Cioloş

Senatul României a devenit avocatul unei afaceri private împotriva Statului de drept, pe care teoretic, de fapt, îl reprezintă, conform Constituţiei. Premierul a fost singur împotriva tuturor. În partea a doua discursului său, susţinut în Senatul României, a cedat. Undeva în Bucureşti, preşedintele transmitea mesajul că mai uşor cu Statul de Drept pe scări, că acesta e relativ şi e în funcţie de adrisant.

În aceeaşi zi în care premierul stătea în bancă ascultând ameninţările cu moţiunea de cenzură, în care i se reproşa abuzul ANAF de a pune în aplicare o sentinţă definitivă, preşedintele Românei declara, la una dintre întâlnirile sale pe care le bifează protocolar, dar fără efect, că ceea ce a făcut ANAF este o „acţiune heirupistă”. Culmea ironiei este că preşedintele a participat la dezbaterea publică „Dialog în România. Primăvara politică a societăţii civile” de la Biblioteca Central Universitară, acolo unde a declarat, întrebat de jurnalişti, că „nimic nu poate aduce atingere libertăţii de exprimare” şi că din „discuţiile avute există deschidere din partea autorităţilor”.

Preşedintele îşi urmăreşte strategia de consens şi linişte pe care şi-o doreşte din partea partidelor şi din partea Antenei 3. Cu ce preţ nu mai contează pentru Domnia Sa. Doar şi Domnia Sa are o afacere cu sediu despre care presa mainstream tace mâlc. Jurnaliştii de la Rise Project au publicat un articol din care aflăm că „Statul român întârzie să îşi reclame dreptul de proprietate asupra casei pe care Klaus Ioahannis a pierdut-o, prin hotărâre irevocabilă, în urmă cu trei luni”.

Preşedintele ştie din noaptea albă pe care a avut-o că dacă nu va sări în ajutorul Antenei 3, atunci trustul îl va toca mărunt pentru povestea într-un fel similară pe care o are cu ei. În aceste condiţii putem să speculăm că preşedintele, prin canalele deja folosite, sau chiar direct, i-ar fi transmis premierului că trebuie să îndulcească discursul din Senat. Schimbarea de discurs a premierului Cioloş în partea a doua este evidentă. Iar ea nu poate veni doar în urma discursurilor vitriolante ale senatorilor, pentru că premierul ştia că acestea vor fi foc şi pară.

Ziua chemării premierului în Senat a stat sub semnul declaraţiei pe care acesta a avut-o la Bruxelles, şi din care înţelegeam că Statul de Drept nu este negociabil. Discursul pe care premierul l-a avut în faţa senatorilor a fost unul clar, corect, în slujba Statului de Drept. Cioloş a spus că Guvernul României respectă legile şi hotărârile judecătoreşti şi că ANAF a acţionat legal, că nu este vizată activitatea jurnaliştilor, posturile nu îşi pierd licenţele de emisie, iar termenul de cinci zile nu este unul specific, ci este prevăzut de lege. Părea o zi care stătea sub semnul luptei de etapă câştigate printr-un răspuns ferm şi fără echivoc al Executivului care respectă întru totul legea. Spectacolul oferit de prestaţiile senatorilor care nu s-au ferit în al ameninţa pe premier cu moţiunea de cenzură, iar senatoarea mirului i-a oferit şi soluţia de a da o Ordonanţă de Urgenţă, că doar aşa se conduce în ţara asta cu politica ordonanţelor de urgenţă în slujba afacerilor private, au arătat dimensiunea halucinantă a rupturii dramatice între clasa politică şi adevăratele probleme şi interese ale societăţii româneşti.

Lecţia fundamentală de drept constituţional potrivit căreia un Stat de drept se construieşte pe pilonii puternici ai celor trei puteri, egale şi nesubordonate, şi anume puterea legislativă, executivă şi judecătorească, nu este nici astăzi asumată de clasa politică. Pentru Sistemul transpartinic, Statul de drept este negociabil, ajustabil. Preşedintele României asta ne transmite că Statul de Drept este, în acest caz, relativ pentru că din „discuţiile avute există deschidere din partea autorităţilor”. Înţelegem astfel că s-au dat telefoanele necesare, s-au activat canalele, a fost urechiat ANAF, iar premierul care stătea în bancă la Senat a primit cu rigla peste degete pentru că şi-a luat-o în cap. A vrut să instaureze domnia Legii?!

Chiar dacă Statul are de recuperat sume uriaşe, semnalul preşedintelui către toate instituţiile statului ocupate cu recuperarea este că „din discuţiile avute există deschidere din partea autorităţilor”, Acesta este semnalul transmis care s-a propagat în toate instituţiile astăzi. Este an electoral şi Cartelul politic are nevoie de toate instituţiile care să nu îl deranjeze, iar campaniile costă bani. Preşedintele a mângâiat Cartelul politic pe creştet şi i-a dat cu rigla peste degete premierului Cioloş. 17 februarie e ziua circului total în Parlamentul României, ziua în care eforturile ultimilor ani de a restaura domnia şi respectul pentru Lege au fost aruncate în derizoriu, în ridicol, în înţelegerile dintre Parlament, Palatul Victoria şi Palatul Cotroceni.