Premieră: „Horia”. O Mobră numită aventură

Pe 10 aprilie 2024 se lansează în cinematografe „Horia”, primul lungmetraj regizat de Ana-Maria Comănescu, care a avut premiera mondială, în noiembrie 2023, la Festivalul „Black Nights” de la Tallinn. O coproducție cu Bulgaria și Serbia distribuită pe marile noastre ecrane de August Film, „Horia” se anunță ca un candidat serios la titlul de cel mai bun film de debut românesc al anului.

Vladimir Țeca și Angelina Pavel în „Horia”, regia Ana-Maria Comănescu FOTO August Film

Horia este un adolescent, aproape de majorat, care trăiește, împreună cu tatăl său (un rocker puriu, crai de modă veche și proprietar al unui mic service auto) într-un sat dobrogean cu ieșire la Dunăre. Tânărul protagonist tocmai a luat bacul și e nerăbdător să o regăsească pe Ana, o liceancă din Cluj, și ea proaspăt bacalaureată, cu care petrecuse o săptămână de vis cu un an în urmă, dar pe care apoi nu o mai văzuse decât online.

Atunci când babacul îi dăruiește Mobra pe care hălăduise în junețe („Bestia roșie”, o alintă el), Horia ia o decizie pripită – ceea ce nu-i prea stă în fire – și, încălecând pe vechea motoretă readusă la viață, pornește, străbătând țara, către orașul ardelean unde îl așteaptă (crede protagonistul) iubita sa Ana. Până acolo, o culege de pe drum – ca un cavaler salvator – pe Stela, o puștoaică descurcăreață dintr-o familie cu veleități infracționale (exact tovarășul improbabil de care narațiunea are nevoie). Și ea orfană de mamă (ceea ce îi unește pe cei doi adolescenți), Stela vrea să ajungă tot la Cluj, unde are rude ce ar primi-o (crede ea) cu brațele deschise.

Ador road movie-urile și, în general, le accept – ca inevitabile – convențiile, răsturnările de situație sau revelațiile pe care le au protagoniștii pe parcurs. Genul a fost practicat destul de des și în cinematografia autohtonă, chiar și în Noul Cinema Românesc apărut în anii 2000, dar „Horia” aparține unui tip de road movie mai puțin întâlnit la noi (la urma urmei, și primele două lungmetraje ale lui Cristi Puiu, „Marfa și banii” și „Moartea domnului Lăzărescu”, sunt road movie-uri), anume cel al comediei – cu ocazionale accente dramatice – ce se deschide către un public larg. „Asfalt Tango” (1996) ilustrează perfect această categorie, iar Ana-Maria Comănescu calcă ferm, cu certă înzestrare, pe urmele maestrului Nae Caranfil. Mai mult, „Horia” este și film de maturizare (coming-of-age movie), deci și mai agreabil pentru spectatorii tineri, dar nu numai (cei mai mulți ne amintim cu plăcere momente care ne-au schimbat viața).

Scenariul, scris chiar de regizoarea debutantă, alternează eficient registrele și tonalitățile, oferind multe momente savuroase (de pildă, popasul celor doi eroi adolescenți în casa cuplului care construiește și colecționează pitici și alte kitsch-uri de grădină), și construiește rapid personaje convingătoare.

Ana-Maria Comănescu a transpus cu siguranță pe ecran sugestiile scenariului, bazându-se pe doi actori debutanți excelent aleși și cu o chimie evidentă între ei (Vladimir Țeca, între timp devenit student la Actorie la UNATC, și Angelina Pavel), precum și pe experiența colaboratorilor săi din echipa tehnică. Merită amintit, în primul rând, directorul de imagine, Tudor Mircea, care reușește să pună în valoare peisaje mult prea rar văzute în filmele românești, de la Cheile Dobrogei la Transalpina, și să exploateze potențialul cinematografic al unor locații inedite, precum un bac sau un cimitir de mașini.

Un motiv în plus pentru care „Horia” trebuie văzut pe ecran mare, alături de un public dispus să abandoneze telefoanele mobile pentru aproape două ore și să se lase purtat în aventurile captivante ale tinerilor eroi. Un film de la care nimeni nu pleacă dezamăgit.