Prankerii ruşi şi victimele lor din Republica Moldova
0În limba română, cuvântul englez „prank” înseamnă farsă, glumă, ştrengărie, ghiduşie, năzbâtie, bazaconie. Un „pranker” este un farsor, un ştrengar. În societate, activitatea unui pranker se cere luată ca atare, adică precum o glumă, ceva neserios, rizibil. Răspunsul aşteptat din partea „victimei” este surprinderea, apoi o porţie sănătoasă de râs, ceea ce binedispune.
Dacă intenţia anumitor farsori este doar cea de a crea bună dispoziţie, ceea ce numim de obicei o ”glumă nevinovată”, reacţia anterioară este justificată. De multe ori, însă graniţa dintre ”prank” şi provocare, cursă întinsă cu scopul de a atrage reacţii dictate de ruşine, furie şi alte stări afective, este uşor de trecut. În anumite cazuri, asemenea ”farse” pot chiar prejudicia securitatea, interesele sau imaginea unor state.
Înalţi demnitari din Republica Moldova au fost vizaţi de trei ori de un ”pranker” rus pe nume Vladimir Kuzneţov şi poreclă Vovan, specializat în farse telefonice. Acesta este unul dintre cei doi participanţi permanenţi la emisiunea ”Zvonok” (”Apelul telefonic”) de la postul de televiziune rus NTV. În cadrul emisiunii, după cum anunţă chiar prezentatorul ei, Mihail Ghendelev, cei doi farsori îi sună pe ”participanţii la cele mai de actualitate evenimente ale săptămânii” şi utilizează orice metodă pentru a obţine ”informaţii secrete”. Activitatea în cauză este numită cu mândrie ”genul detectivului telefonic”, cei doi farsori fiind desemnaţi drept ”maeştri” ai acestui gen.
În octombrie 2015, ”Vovan” şi colegul său de emisiune Alexei Stolearov, poreclit ”Lexus”, au vorbit la telefon cu preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti şi cu ministrul afacerilor interne din acea perioadă, Oleg Balan, ajungând cu acesta din urmă şi la o înţelegere privind arestarea la Odesa a politicianului pro-rus şi primarului din Bălţi, Renato Usatîi, care se afla pe atunci în centrul scandalului înregistrărilor discuţiilor telefonice dintre Vladimir Filat şi Ilan Şor. Atunci, Vovan s-a prezentat ca Mihail Saakaşvili, fostul preşedinte al Georgiei, în prezent guvernator al regiunii Odesa din Ucraina, iar ”Lexus” s-a dat drept ministrul afacerilor interne al Ucrainei, Arsen Avakov, ca să discute cu omologul său moldovean Oleg Balan. Această farsă a constituit, apoi, un subiect de discuţie în presa din Republica Moldova, mai ales din cauza unui subiect paralel discutat cu farsorul rus la iniţiativa ministrului moldovean: achiziţionarea de grenade lacrimogene, din Ucraina, pentru contracararea manifestaţiilor de stradă de la Chişinău. Nişte informaţii care, odată ajunse publice, au turnat gaz pe focul cauzei protestelor antiguvernamentale, contribuind la instaurarea atmosferei care a dus la perioada de maximă încordare din ianuarie 2016.
Zilele trecute, ţinta farsei telefonice a fost ministrul culturii, Monica Babuc, iar conţinutul convorbirii a fost dat publicităţii în ediţia de sâmbătă seara a emisiunii menţionate. De această dată, ”Vovan” se dă drept ministrul culturii al Ucrainei şi solicită de la Babuc să acorde asistenţă în obţinerea punctajului maxim din partea Republicii Moldova pentru Ucraina, la concursul internaţional de muzică ”Eurovision”. Oficialul moldovean reacţionează pozitiv la cererea ”omologului ucrainean”şi îi promite acestuia că va încerca să vadă ce se poate face şi că va vorbi cu conducerea IPNA ”Teleradio-Moldova”, care organizează concursul în Republica Moldova.
În condiţiile în care preşedintele şi doi membri ai guvernului au fost expuşi public unei bătăi de joc provenite din aceeaşi sursă, cred că se impun câteva întrebări. Acestea pot părea retorice, însă chiar şi aşa cred că trebuie puse, pentru că în asemenea cazuri este mai bine să se vorbească decât să se tacă.
De ce Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova (SIS), cu al său Centru de Telecomunicaţii Speciale (CTS), nu a luat toate măsurile, după cazul din octombrie 2015, pentru a evita asemenea situaţii?
De ce cazul cel mai recent, cu ministrul Monica Babuc, a fost tratat doar ca o oarecare ştire în presa de la Chişinău şi nu generează o dezbatere?
Trecând peste ceea ce a spus Monica Babuc, mesajul ei transmis „omologului ucrainean” constituind o probă că ar fi fost dispusă la comiterea abuzului în serviciu, implicarea demnitarilor de la Chişinău în asemenea farse este o problemă de siguranţă naţională, mai ales dacă este să se ia în calcul originea apelurilor false în Rusia. Anterior, atât preşedintele Timofti cât şi fostul ministru de interne Balan îşi demonstraseră amatorismul şi incompetenţa în discuţiile cu farsorii ruşi. În special atunci când Balan şi-a desemnat un oarecare subaltern, pe nume „Valera”, să discute cu falsul Arsen Avakov, pentru a pregăti „operaţiunea” de preluare a lui Usatîi, la fel de falsă şi ea. Oare unde s-ar fi terminat farsa în cazul în care organizatorii ei ar vrut să ducă de nas în continuare poliţia moldoveană? Pe de altă parte, poate că este bine că societatea a avut ocazia să se convingă de totala iresponsabilitate şi naivitate a celor care ocupă funcţii publice de mare răspundere în stat. Asta, însă, nu schimbă multe lucruri. Însă faptul că aceste lucruri se întâmplă reprezintă o gravă prejudiciere a imaginii instituţiilor şi a imaginii societăţii, în general.
Cu atât mai penibil este şi mesajul postat de Monica Babuc pe o reţea de socializare ca să se dezvinovăţească. În care, printre altele, dumneaei afirmă naiv că e mai bine că a învăţat o lecţie dintr-o farsă, decât dintr-o situaţie reală. De parcă faptul însuşi al existenţei acestei farse nu ar fi o problemă şi o situaţie foarte reală.
Cât despre prankerii din Rusia şi emisiunea lor televizată, atât locuitorii Republicii Moldova, cât şi cei ai tuturor fostelor republici sovietice, sunt obişnuiţi cu farsele şi cu provocările lor. Comportamentul acestora se înscrie perfect în modul de gândire şi acţiune al Rusiei dintotdeauna, în acest teritoriu. Din perspectiva lor ingrată, şi întâmplări precum cele din 1812, 1940, 1946-1947, 1949 sau 1992 sunt tot nişte „glume”. „În glumă” a fost divizat un popor pentru prima dată, apoi pentru a doua oară, i-au fost împuşcate elitele şi ţăranii împroprietăriţi, a fost deportat în Siberia, înfometat până la moartea a peste 300.000 de oameni, spălat pe creier multe decenii cu privire la identitatea lui naţională, omorât cu bestialitate pe malurile Nistrului. „În glumă” şi cu multă bătaie de joc. Ca apoi să pară surprinşi că se supără cineva pe ei, pe ruşi, care pe toate le-au făcut ca pe-o distracţie.
Chiar şi Republica Moldova, care există datorită lor, e tot o glumă. Pentru că ei au făcut-o „în glumă”. Care se cam îngroaşă.