Porțile de Fier III și noua bătălie pentru securitatea energetică a României

Energia este una dintre marile mize ale suveranității moderne. Țara care produce energie, o stochează, o transportă și o poate pune la dispoziția economiei sale la prețuri corecte are mai multă securitate, mai multă competitivitate și mai multă libertate. Este clar.

FOTO Arhivă

Din acest motiv, memorandumul semnat de România și Serbia pentru proiectul Porțile de Fier III trebuie semnalat.

Vorbim despre un proiect hidroenergetic cu acumulare prin pompaj, despre o investiție estimată la peste 2,6 miliarde de euro și despre o capacitate care poate transforma acest proiect în cea mai mare instalație de stocare a energiei din Europa.

Acesta este, din punctul meu de vedere, cuvântul-cheie: stocarea!

În România, am discutat mult, în ultimii ani, despre producția de energie. Dar viitorul energetic al Europei se va juca tot mai mult și în zona stocării. Energia produsă atunci când există surplus trebuie păstrată și folosită atunci când economia, companiile și cetățenii au nevoie de ea.

Astfel, centralele cu acumulare prin pompaj sunt foarte importante. De ce? Pentru că ele pot echilibra sistemul energetic, pot da stabilitate rețelei și pot ajuta la folosirea mai eficientă a energiei regenerabile. 

Într-o Europă în care energia ieftină și sigură a devenit condiție pentru industrie, investiții și nivel de trai, asemenea proiecte au valoare strategică.

Premierul Ilie Bolojan are dreptate când spune că energia este astăzi o chestiune de securitate, competitivitate economică și nivel de trai.

Prețurile mari la energie lovesc direct companiile, reduc investițiile, slăbesc industria și ajung, până la urmă, în facturile plătite de cetățeni. O economie cu energie scumpă pierde teren. O economie cu energie sigură și competitivă câștigă investiții, locuri de muncă și mai ales încredere în sine!

Pentru România, Porțile de Fier III trebuie judecat în această logică. Avem o istorie comună cu Serbia la Porțile de Fier I și II. Avem Dunărea, o arteră economică și energetică europeană. Avem nevoie de cooperare regională serioasă, de proiecte mari și de o viziune care să lege securitatea energetică de dezvoltarea economică.

Cred că România și Serbia pot construi împreună un nou capitol energetic pe Dunăre. Acest lucru contează pentru ambele țări, dar și pentru întreaga regiune. Balcanii de Vest, Dunărea, Marea Neagră, Republica Moldova și Ucraina formează astăzi o hartă strategică în care energia, infrastructura și securitatea merg împreună. Cine înțelege această hartă va conta mai mult în Europa următorilor ani. Ilie Bolojan înțelege cu siguranță.

Există, firește, condiții care trebuie respectate. Proiectul trebuie analizat cu atenție, astfel încât să fie compatibil cu funcționarea Porților de Fier I și II, cu navigația pe Dunăre, cu proiectele de infrastructură precum FAST DANUBE II și cu protejarea zonelor riverane din România și Bulgaria. Marile proiecte se fac cu ambiție, dar și cu rigoare, iar România trebuie să fie partener activ, lucid și exigent în această discuție.

Miza depășește însă relația bilaterală româno-sârbă, iar interesul american pentru proiect arată clar că energia din Balcani a devenit un subiect geopolitic major.

Într-o regiune în care investițiile chineze au crescut, iar influența rusă rămâne activă, cooperarea energetică europeană și euroatlantică are o valoare specială. România, așadar, trebuie să fie prezentă în această competiție, cu proiecte, cu parteneriate și cu o viziune regională.

De ani de zile spun că România are șansa de a deveni un pilon energetic al regiunii. Avem hidroenergie, avem nuclear, avem gaz, avem potențial regenerabil, avem poziție geografică și avem acces la bani europeni. Ceea ce ne trebuie este continuitate, decizie politică și capacitatea de a lega proiectele între ele.

Porțile de Fier III poate deveni una dintre piesele importante ale acestei arhitecturi, ca proiect lucrat serios, etapă cu etapă, cu beneficii reale pentru sistemul energetic, pentru economie și pentru cetățeni.

România trebuie să gândească energia, așa cum face guvernul condus de PNL, ca pe o politică de stat. O politică legată de industrie, de agricultură, de transporturi, de apărare, de securitate cibernetică, de infrastructură și de poziția noastră în Uniunea Europeană. Energia ieftină și sigură înseamnă fabrici care rămân deschise, investiții care vin, orașe care se dezvoltă și familii care trăiesc cu mai puțină presiune pe buget.

Dunărea poate redeveni una dintre marile axe de dezvoltare ale României. Prin energie, transport, porturi, comerț și cooperare regională. Giurgiulești, Constanța, Porțile de Fier, legătura cu Serbia și coridoarele spre Europa Centrală și Balcani trebuie privite împreună. Acolo, în aceste exemple, se vede România care își folosește geografia cu inteligență și cu ambiție!

Porțile de Fier III este, în acest sens, și un test de viziune. Arată capacitatea României de a gândi regional, de a lucra inteligent cu vecinii, de a lega securitatea de economie și de a transforma Dunărea într-un avantaj strategic major.

Energia este securitate. Energia este competitivitate. Energia este nivel de trai. Iar pentru România, marile proiecte energetice înseamnă mai multă forță în regiune și mai multă siguranță pentru cetățeni. Aceasta este politica PNL. Și o facem prin fapte.