Planurile operațiunii RYAN – atacul nuclear al URSS împotriva Occidentului

Neașteptat de rapidă este evoluția de acum a scenariilor geo-strategice care depășesc deja, cu mult, spațiul Ucrainei, presupusa țintă inițială a tuturor preocupărilor și îngrijorărilor începute odată cu invazia rusă a teritoriului unei țări suverane și independente.

Devine din ce în ce mai evident că preocuparea opiniei publice din spațiul occidental pentru soarta finală a conflictului a devenit acum o spaimă reală că va putea fi folosită arma nucleară, spaimă transformată din ce în ce mai mult într-o cvasi-certitudine care alimentează toate coșmarurile care, firesc, sunt legate de o asemenea posibilitate.

Mult prea preocupați de prezent, liderii politici de acum nu mai au nici timpul și nici apetitul să deschidă cărțile și documentele din bibliotecile cu documente până destul de curând super-confidențiale, considerate a fi din zona ce mai înaltă a secretului național și accesibile numai unui număr extrem de redus de persoane. De militari nici nu poate fi vorba deoarece, simpli executanți fără drept la gândire proprie, nu intrau în joc decât în zona în care trebuiau desenate planurile de aplicare a deciziilor luate în alte cercuri și pe cu totul alte considerente decât ar fi putut ei vreodată să proceseze.

Dar ar fi avut ce afla?

Sunt sigur că da. Iar descoperirea esențială este că situația de acum repetă, aproape în oglindă, planurile de atac nuclear elaborate în perioada Războiului Rece, fiind, în opinia mea, dezvoltări ale acestora adaptate la noile condiții politice de după căderea Cortinei de Fier, luând în calcul noile și extrem de diversele capacități militare în domeniu. Spre exemplu, ca și atunci (vorbim de perioada anilor ’80), în pregătire unui scenariu de luptă în care să fie folosite armele nucleare, sovieticii lansau vaste operațiuni de spionaj și de pregătire a terenului prin acțiuni ofensive de dezinformare, activând toate resursele de care dispuneau în țările subordonate din Pactul de la Varșovia și, evident, din spațiul occidental. 

În acest sens, tocmai pentru a vă da posibilitatea să comparați vastul și extrem de complexul și oarecum neașteptatul peisaj al operațiunilor rusești în domeniu, vă propun azi să accesați câteva dintre cele mai complexe surse de informații care sintetizează documente de uriaș interes declasificate din arhivele rusești. „Este vorba despre cele care vorbesc despre Operațiunea RYAN care, așa cum notează cei de la Wilson Center , „a fost cea mai mare operație de spionaj în istorie. Proiectul RYAn (acronim pentru”Raketno-Yadernoe Napadernie” adică „atac cu rachete nucleare”) avea ca scop să anticipeze un atac surpriză folosind computere alături de resursele umane pentru a monitoriza NATO și SUA”. Aveți aici materialul deosebit de exhaustiv redactat de cercetătorii americani. Interesant, cred eu, mai ales, pentru că pune în paralel acest gen de activitate cu ceea se făcea, exact în același sens, în SUA și NATO tocmai pentru a se apăra de amenințarea rusească.

Poate vă va fi de folos – sper să aveți timpul de a lectura informațiile esențiale despre o parte absolut neștiută a istorie contemporane – cele două seturi de documente pe care vi le punem acum la dispoziție. Chiar merită din plin să vă faceți timp să le citiți tocmai pentru că, venind direct din arhivele de securitate, necomentate și necenzurate, vă permit să înțelegeți modul în care se pregăteau cele două mari blocuri militare pentru eventualitatea unui război nuclear și cât de aproape am fost de Apocalipsa nucleară, perspectivă descrisă cu claritate de președintele Iurii Andropov în atenția membrilor KGB în martie 1981...La prima listă de documente excepționale elaborată de cei de National Intelligence Archive  (unde vă întâlniți cu principalii decidenți ai planetei și locotenenții lor în domeniul securității naționale, adăugați și lista de documente din arhivele STASI, la rândul lor surse extrem de interesante deoarece descriu în amănunțime modul în care, din Germania controlată de sovietici era coordonată activitatea de spionaj în țările vecine și, cu deosebire, cea împotriva NATO.

În opinia mea, lecția asta de istorie este realmente neprețuită tocmai pentru că este atât de surprinzător-educativă pusă în comparație cu înlănțuirea evenimentelor la care asistăm azi, desigur aproape acoperită de discursul militarilor dar descoperind, dacă te uiți mai cu atenția, structura unor scenarii profunde, foarte atent și de demult concepute, gata să fie, Doamne ferește și apără, puse în practică dacă chiar a dispărut orice urmă de rațiune și logică.