Planeta pe persoană fizică. Sau țara...

Războiul din estul Europei pare să fi rămas în umbra celui din golful către care nu se îndreaptă doar râuri babiloniene dar și conducte de petrol și gaze. Sunt mulți cei care cred că posedă chei de rezervă cu care să deschidă lacătul pus pe Strâmtoarea Ormuz.

Foto: Twitter / X

Liderii providențiali au somnul adânc și visuri profunde, pentru ei și cei din jurul lor.

Zic, ce-ar fi să te trezești într-o dimineață și să te întrebi despre ce a fost visul acela care nu ți-a dat pace pe timpul nopții.

Și după vreo cinci minute de încrețire a frunții să-ți aduci aminte: da, ce-ar fi dacă, așa, dintr-odată tot ce e în jur ar depinde de tine, 

Să pornești războaie când îți vine să strănuți și să le oprești doar pentru clopoțelul bursei.

Să numești miniștri și generali în secunda unu și să-i demiți în secunda doi.

Să ridici garduri de beton la granițe și să pui vecinii să le plătească.

Să ameninți în stânga și să lauzi în dreapta fără nicio restricție sau reținere.

Să te enervezi când alianțele defensive nu se comportă ofensiv sau când prietenii pe care i-ai ignorat când ai decis ce ai decis se fac că nu înțeleg când ai nevoie de ajutor atunci când se trage linie și nu ies socotelile.

Să culegi liderii străini indezirabili direct din așternut și să-i cazezi în primul arest ieșit în cale pe New York Avenue.

Să blochezi ceea ce ai promis că deblochezi, deși înainte ca tu să intervii nu era blocat deloc.

Să-l contrazici pe Dumnezeu și să declari că mai întâi ai fost tu și după aceea, ca un hatâr făcut locuitorilor bezmetici din întunericul inițial, ai făcut rost și de Lumină.

După care să te culci la loc.

Cu tine, planeta ar fi fost un loc mai bun dacă nu ar fi fost închiriată și altora, mai puțin versați în gestionarea ei.

Care au și ei vise, nu neapărat doar pe timpul nopții și, desigur, nu la scară planetară.

Dar care pot crede, și ei, că pot influența profund evoluțiile de acasă sau internaționale doar prin enunțuri cu greutatea și argumentele mai mult din voință decât din putință.

Până la urmă toată lumea are dreptul să spere că este capabilă să contribuie cu ceva la războiul, sau pacea, după caz, din Orientul Apropiat.

Sunt mulți cei care cred că posedă chei de rezervă cu care să deschidă lacătul pus pe Strâmtoarea Ormuz, unii încearcă să le și folosească, problema e că și pentru această încercare trebuie să te apropii de lacăt, bateria de la telecomandă s-a descărcat după mai mult de 40 de zile de folosință.

Mai aproape de noi, geografic, cel puțin, sunt și cei care cred că, de exemplu, recentele alegeri din Ungaria au descuiat, și ele, baierele pungii europene și că miliardele de euro vor lua drumul Kievului, poate chiar mai multe decât s-a promis.

Nu vreau să cobesc dar, conform lui Murphy, de fapt e vorba de legea lui Finagle (un pesimist mai prăpăstios decât Murphy), "dacă ceva poate să meargă prost, va merge prost, în cel mai defavorabil moment posibil", în traducere liberă însemnând că banii promiși și atât de necesari vor lipsi exact atunci când Ucraina va avea cea mai mare nevoie de ei.

Războiul din estul Europei pare să fi rămas în umbra celui din golful către care nu se îndreaptă doar râuri babiloniene dar și conducte de petrol și gaze.

Vă mai amintiți versurile unui cântec al formației Boney M: Pe malurile Babilonului, acolo am șezut / Da, am plâns, când ne-am amintit de Sion // By the rivers of Babylon, there we sat down / ye-eah we wept, when we remembered Zion?

Pentru că soldații de pe linia lată a frontului din Ucraina nu prea comunică între ei, părțile în acest conflict uitat din estul Europei își transmit mesaje prin intermediul rachetelor și dronelor, uneori și al declarațiilor optimiste.

Foto: Twitter / X

Kievul speră că recentul festival electoral din Ungaria poate fi trecut la capitolul ”perspective bilaterale pozitive”.

Noul lider maghiar ales, Péter Magyar, a spus, însă, ceva despre geografia care nu poate fi schimbată.

La sfârșitul lunii aprilie va putea verifica personal dacă acest lucru se aplică și modului în care curge petrolul pe conducta ”Drujba”, adică de la est la vest, așa cum s-a promis de către Ucraina.

Și a mai spus ceva la conferința de presă ulterioară câștigării alegerilor, de pe un podium decorat cu 18 steaguri maghiare și două ale UE:

”Nu susținem aderarea accelerată a Ucrainei la UE...

Rusia rămâne aici, Ungaria rămâne aici. Vom face totul pentru diversificare, dar asta nu înseamnă că ne vom decupla...

Ungaria nu va înceta să cumpere petrol rusesc! Vom căuta cel mai ieftin petrol, indiferent de originea sa! Sper ca UE să ridice sancțiunile împotriva Rusiei odată ce războiul din Ucraina se va termina...”

Foto: Twitter / X

Revenind la conexiunile dintre cele două conflicte, adevărate sau căutate, președintele Zelenski a făcut un calcul pe persoană fizică națională și a ajuns la concluzia că victoria contra Iranului (dacă are cineva o părere diferită de aceasta, să se abțină) a fost facilitată de transferul de specialiști ucraineni în unele state din regiune:

”Am doborât lucruri? Da, am făcut-o. Le-am doborât într-o singură țară? Nu, în mai multe.”

Acești specialiști, vreo 200 la număr, deja familiarizați cu profilul și șuieratul de luptă al dronelor Shahed, au reușit doborârea unui număr semnificativ de zburătoare mecanice, bilanț suficient pentru a solicita la schimb combustibil și rachete interceptoare.

Aceasta ar fi o veste bună.

Vestea proastă este că dacă robinetul din golf are probleme, unii parteneri ai Ucrainei trag din nou cu coada ochiului la ”Urals”, tipul de petrol care curge prin conducta ”Drujba”, care, așa cum e,  rău mirositor din cauza sulfului conținut, e parfum pentru rafinăriile europene văduvite de importurile arabe.

Țițeiul ieftin de Ural și Siberia nu se caută la principii și, cum spuneam, la sfârșitul lunii aprilie, noul premier maghiar va afla dacă ”Prietenia” / ”Drujba” are corespondent și în limba maghiară.

Iar aceeași parteneri, nenumiți, dar se știe cine sunt, le vom arăta cartonașul galben cât de curând, mai au o pretenție: dronele cu rază lungă de acțiune, coordonate de celălalt Madyar / Magyar / Ungurul, pe numele de buletin Bródi Róbert Iosipovici, șeful unității speciale ”Păsările lui Madyar”, să stea mai departe de rafinăriile ruse.

Știu, flăcările rafinăriilor și terminalelor petroliere ruse, lovite de dronele ucrainene, încălzesc multă lume, de la Kiev până în prestigioase redacții media și cabinete occidentale, dar asta e, dacă petrol nu e, nimic nu e.

Dar chiar și așa, cu intervenții ”prietenoase” cu tot, Kievul a zis, totuși, că merită să încerce o ultimă demonstrație de proiecție a forței la distanță și a atacat terminalul petrolier de la Ust-Luga și rafinăria de la Kiriși, ambele la o aruncătură de băț de Sankt – Petersburg.

Problema nu mai e acum distanța la care s-a produs atacul, ne-am lămurit deja că se poate, ce mai sunt 1250 de kilometri pentru o dronă decisă să-și execute misiunea, cât faptul că aparatele nu au putut fi monitorizate și eventual, doborâte, deși s-au plimbat ore bune în haită peste teritoriul rus.

Sau, poate, nu?

Un grup de ”tovarăși” generali, foști dar combativi încă, chiar a ajuns la concluzia, împărtășită la ore de vârf pe canalele ruse de televiziune, că itinerariul acestor drone ar fi fost unul cu ocol, peste teritoriile Poloniei și statelor baltice, tocmai pentru a nu fi  identificate, ieșind la final, pac la războiul, exact lângă Capitala de Nord a Rusiei, și faultând astfel, prin dribling neautorizat, apărarea antiaeriană rusă.

Lung prilej de acuze la adresa conducerii de partid și de stat, considerate de foștii ”siloviki”, mult prea permisivă și iertătoare față de purtarea de neiertat a micilor dar sfidătoarelor republici din coasta baltică.

Foto: Twitter / X

Pentru că războiul e un lucru rău, gesturile umanitare îl fac mai digerabil.

Nu e vorba de păstrarea sau ușurarea vieții celor care luptă, nici chiar așa, dar un gest frumos făcut pentru colegii de tranșee și-a găsit loc printre faptele care merită menționate pe timp de război de către publicația Ukrainska Pravda.

Este vorba despre evacuarea cu drona a unei pisici și a unui câine de pe linia frontului până la spitalul unde se află în convalescență temporarul lor tutore, un soldat rănit pe linia frontului.

Nu e ca trimiterea cățelei Laika în cosmos, aceea nu s-a mai întors, evacuarea de care vorbim a fost un succes logistic și media, de aceea am și menționat evenimentul.

Petrecut pe fundalul unei zile în care, la fel ca majoritatea zilelor de dinainte și a celor care vor urma, în jur de 1000 de soldați de fiecare parte intră în statisticile mortuare sau medicale ale conflictului.

Și pentru că era vorba de perioada sărbătorilor pascale, când toți uităm brusc cât de răi am fost în restul anului, devenind, la fel de rapid, buni și iertători, s-a petrecut și un schimb de trupuri culese de pe linia frontului, 1000 de ucraineni și 41 de ruși făcând calea întoarsă către pământul natal care îi va găzdui după ce vor fi transferați din sacii cu etichetă de identificare în coșciugele standard ale eroilor.

În paralel, au fost schimbați și câte 175 de prizonieri de fiecare parte.

Unii dintre aceștia se vor întoarce pe linia frontului, pentru că războiul încă are nevoie de sângele lor.

***

Până aici cu gesturile umanitare, lupta continuă.

Și coșmarurile care urmează după visurile pe persoană fizică.