Pericol de dictatură! Legile securităţii naţionale şi dispariţia opoziţiei parlamentare

0
0
FOTO Shutterstock
FOTO Shutterstock

A fost odată ca niciodată...! A fost o vreme în care partidele erau conduse de lideri adevăraţi, căliţi şi formaţi în competiţiile dure prin care reuşeau să se impună în interiorul formaţiunilor politice, o vreme în puterea şi opoziţia se luptau de pe poziţii egale, o vreme în care disputele politice erau cât se poate de reale şi autentice, iar fake-ul era perceput şi sancţionat imediat de către alegători.

O vreme în care jocul şi înfruntarea democratică dintre putere şi opoziţie genera o anumită efervescenţă care reuşea să menţină interesul electoratului viu şi să stimuleze participarea la vot.

Scandalul iscat în jurul monstruosului pachet de legi privind securitatea naţională a scos în evidenţă nu doar tentativa serviciilor de informaţii, sprijinite în mod direct de către preşedintele Klaus Iohannis, de a acapara cât mai multă putere şi influenţă în stat, fără a da socoteală în faţa nimănui, ci şi o altă situaţie la fel de primejdioasă. Anume, dispariţia totală a opoziţiei parlamentare. O caracteristică a regimurilor absolutiste şi dictatoriale, nicidecum a celor democratice. 

Dacă pachetul de legi privind securitatea naţională iniţiat şi lansat în anul 2006 de către preşedintele Traian Băsescu a întâmpinat o opoziţie serioasă atât în interiorul alianţei de guvernare, cât şi din partea opoziţiei parlamentare şi a societăţii civile – atât PNL, cât şi PSD, dar şi societatea civilă au iniţiat şi lansat propriile propuneri şi versiuni de legi privind securitatea naţională, toate aceste proiecte generând o dezbatere vie în societate privind rolul şi atribuţiile serviciilor de informaţii – anul 2022 înregistrează un uriaş deficit de democraţie în România.

Trădarea electoratului liberal şi aducerea la guvernare a „Ciumei Roşii” de către preşedintele Klaus Iohannis a marcat şi o situaţie fără precedent în Parlamentul României. Care, fără nicio exagerare, poate fi considerată o puternică lovitură dată democraţiei. Astfel, PNL, PSD şi UDMR, singurele partide cu o bogată experienţă politică şi administrativă atât la nivel central, cât şi local, şi-au dat mâna şi au acaparat întreaga putere, în timp ce opoziţia a rămas să fie reprezentată de USR şi AUR, două partide intrate recent în Parlament, lipsite de experienţă şi incapabile să opună rezistenţă asaltului antidemocratic al actualei puteri. Întâmplare sau pură premeditare?

Cât de puternice sunt partidele care reprezintă opoziţia parlamentară vedem şi din reacţia acestora faţă de monstruosul pachet de legi privind securitatea naţională. Deşi tema a fost lansată în spaţiul public de ceva vreme, iar Klaus Iohannis nu a făcut un secret din faptul că doreşte ca aceste legi să primească o nouă formă, aceasta fiind şi o modalitate de răsplată pentru susţinerea de care s-a bucurat din partea serviciilor de informaţii, USR şi AUR, partidele aflate în opoziţie, au fost prinse pe picior greşit, fiind total nepregătite să genereze o ripostă adecvată. Sau să prezinte propriile versiuni de pachete de legi.

USR este astăzi un partid măcinat de luptele intestine pentru putere, de fragmentări şi divizări, fiind incapabil să îşi exercite rolul de opoziţie parlamentară. Rămas fără un lider oficial, după demisia lui Dacian Cioloş din fruntea partidului, USR s-a concentrat exclusiv pe congresul intern, pe care, iniţial, l-a programat în luna octombrie. O decizie extrem de neinspirată a conducerii interimare, care a copiat astfel modelul lansat de PNL anul trecut, când liberalii şi-au consumat aproape un an întreg energia dar şi procentele electorale în luptele interne. Culmea, toate taberele din USR ştiu să facă o opoziţie internă foarte dură, îşi dau cu răngile la gioale, dar în faţa asaltului antidemocratic al puterii partidul toarce ca un pisicuţ.

AUR este partidul tabloid al scenei politice, responsabil cu circul şi acrobaţiile menite să distreze poporul tot mai sărăcit ca urmare a proastei guvernări. AUR a înregistrat la începutul acestui an şi 20% în sondajele de opinie, un salt uriaş în preferinţele electorale care ar fi trebuit să genereze şi o schimbare de atitudine şi strategie la nivelul partidului. O intenţie de vot de 20% ar fi trebuit să responsabilizeze conducerea AUR. Că nu s-a întâmplat aşa vedem din acţiunile liderului George Simion. Başca, cu cei 20% în portofoliul electoral partidul AUR şi-a angajat un somelier!! Probabil, la sediul partidului se consumă foarte mult alcool şi liderii AUR au avut nevoie de serviciile unui expert. În curând, cei de la AUR ar trebui să angajeze şi un dealer de droguri, dacă tot şi-au asumat în mod oficial că vor susţine legalizarea consumului de canabis.

Dacă Klaus Iohannis a trădat electoratul liberal prin aducerea PSD la guvernare, liderii PSD au trădat chiar democraţia când s-au lăsat seduşi de mirajul butoiului cu miere al guvernării. Pentru că o opoziţie cât mai puternică reprezintă un semn de normalitate şi de sănătate pentru orice societate democratică. Fără departamente interne, capabile să livreze conţinut, fără un guvern din umbră care să taxeze gafele şi proasta guvernare, USR şi AUR fac doar figuraţie în rolul de opoziţie. Cu serviciile de informaţii călare pe democraţie şi fără o opoziţie parlamentară solidă, România ar trebui să semnaleze urgent cod roşu de dictatură.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite