Obligativitatea vaccinării în cazul bolilor transmisibile NU încalcă drepturile şi libertăţile fundamentale
APADOR-CH a transmis azi Parlamentului câteva observaţii pe marginea proiectului de lege privind vaccinarea obligatorie şi o propunere de modificare a articolului care se referă la pedepsele pentru nerespectarea prevederilor legale.
Asociaţia consideră că prevenirea răspândirii bolilor transmisibile trebuie să se facă în continuare prin vaccinare obligatorie, aşa cum prevede legislaţia în vigoare – respectiv Legea 95/2006 şi HG 857/2011 – dreptul individului de a opta dacă urmează sau nu un tratament fiind valabil numai în cazul bolilor netransmisibile, deci care nu pun în pericol sănătatea publică.
În acest context, APADOR-CH atrage atenţia că o posibilă iniţiativă de amendare a proiectului de lege, prin introducerea unei prevederi prin care se consacră dreptul de a refuza vaccinarea obligatorie pe motiv de conştiinţă/convingeri religioase, nu face decât să anuleze caracterul obligatoriu al oricărei vaccinări. Dacă se vor adopta amendamente de acest gen se va ajunge într-o situaţie şi mai instabilă din punct de vedere al sănătăţii publice decât ne aflăm în prezent, când proiectul de lege nu a fost încă adoptat şi funcţionează vechea reglementare.
Articolele 8 şi 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, invocate de persoanele care refuză vaccinarea, nu consacră drepturi absolute ale omului, respectiv la viaţă privată şi la libertate de gândire, ci au limitări. Între motivele acestor limitări se află şi protejarea sănătăţii, individuale sau publice, şi protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Exercitarea acestor drepturi nu justifică lezarea dreptului la viaţă (dreptul de a trăi), garantat în articolul 2 din CEDO, drept ce trebuie recunoscut atât copilului a cărui vaccinare se refuză, cât şi celorlalţi copii din colectivitate, care vor intra în contact cu cel nevaccinat.
APADOR-CH consideră că şi îngrijorările părinţilor sunt justificate, obligaţia de a se supune vaccinării nu înseamnă şi obligaţia de a suporta greşelile medicale legate de administrarea vaccinului sau de a fi cobaiul unor experimente medicale. Din acest motiv, trebuie prevăzută în mod clar obligaţia statului de a asigura vaccinurile la timp, în cantitate suficientă şi de calitate corespunzătoare. Tot statul trebuie să răspundă pentru administrarea corectă a vaccinurilor, în principal prin stabilirea unor proceduri care să excludă sau să reducă la minimul posibil efectele negative care ar putea apărea în cazul unor persoane.
Odată stabilite drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi, este necesar ca legea să prevadă şi sancţiuni clare şi previzibile pentru a asigura şi în practică acest caracter obligatoriu al vaccinării, nu numai în teorie.
Părinţii trebuie să ştie, de exemplu, că dacă refuză vaccinarea în alte situaţii decât cele prevăzute în art. 22 din proiect (când vaccinul e contraindicat medical), iar copilul suferă afecţiuni ale sănătăţii, vătămări de anumită gravitate sau dacă se produce decesul, părinţii vor răspunde penal, pentru rele tratamente aplicate minorului, sau pentru vătămare corporală sau pentru omor.
În acest sens APADOR-CH a făcut o propunere de completare a articolului 71 din proiectul de lege, prin introducerea clară în cuprinsul lui a pedepselor prevăzute de Codul penal în astfel de cazuri.