O altă perspectivă

Ultimul asalt al guvernanţilor îndreptat împotriva companiilor străine m-a îndemnat la o analiză comparativă, dar dintr-o altă perspectivă decât studiile excelente făcute deja de analişti respectabili, a rezultatelor economice ale firmelor cu capital românesc şi străin pentru anul 2016, anul pentru care există ultimele date centralizate şi care, cu certitudine, nu au suferit modificări esenţiale în ultimii doi ani.

Este cunoscută butada că statistica spune că dacă ţii un picior într-un lighean cu apă îngheţată, iar pe celălalt într-unul cu apă fiartă, pe medie te simţi bine. Eu adaug doar că statistica nu minte, cu o singură condiţie, rezultatele sale să fie corect interpretate.

Datele la care voi face referire provin din analiza întocmită de ZIARUL FINANCIAR, realizată cu sprijinul PATRONATULUI INVESTITORILOR AUTOHTONI, care poartă titlul “Capitalul privat românesc. Ediţia a III-a”. Sursa aici.

Cifra de afaceri cumulată a companiilor străine şi româneşti este comparabilă, în jur de 600 miliarde de lei. Unde are dreptate PSD prin purtătorii săi de mesaj, doar că este genul de adevăr spus pe jumătate, este că firmele româneşti au obţinut un profit net de 33 miliarde lei, iar cele cu capital străin unul de doar 19 miliarde lei, adică rata profitului net (calculată la cifra de afaceri) este de 5,8% în medie la firmele româneşti şi aproape la jumătate, 3,1%, la cele străine. Din acest punct de vedere, este limpede că firmele străine declară un profit de două ori mai mic decât cele româneşti.

Dar, haideţi să vedem şi a doua jumătate a adevărului. Cei 1,2 milioane de angajaţi din firmele străine au primit în 2016 un salariu mediu net de 2.631 lei, în timp ce 2,5 milioane de angajaţi ai firmelor locale au avut în acelaşi an un salariu mediu net lunar de 1.288 lei, practic salariile românilor angajaţi la străini fiind duble faţă de cele ale românilor angajaţi la români! Dacă se are în vedere cheltuiala salarială totală, care include taxele, contribuţiile şi impozitele plătite către stat de o companie pe fondul de salarii, se constată că aceasta este aproape identică în ambele situaţii, 65 de miliarde de lei.

Avem acum toate datele să ne jucăm cu statistica şi să imaginăm scenarii plauzibile.

Dacă firmele străine ar fi acordat aceleaşi salarii ca în firmele româneşti, ar fi avut un plus de profit datorat reducerii cheltuielilor cu salariile de 32 miliarde de lei, adică profitul lor net ar fi atins valoarea de 51 de miliarde, reprezentând o rată de 8,4%, depăşind substanţial profitul raportat al firmelor româneşti cu mai bine de 50%!

Sau dintr-o altă perspectivă, dacă firmele româneşti acordau aceleaşi salarii ca cele străine, cheltuiala salarială suplimentară le-ar fi anulat în întregime profitul, împingându-le spre limita trecerii pe pierderi.

Faptul că firmele străine au preferat să dea salarii decât să-şi maximizeze profitul are, culmea, un impact pozitiv şi pentru veniturile bugetului de stat. Dacă suma de 32,5 miliarde de lei ar fi fost constituită ca profit în locul unor salarii mai mari decât cele din firmele româneşti, producea un venit bugetului corespunzător impozitului pe profit de 16%, adică în jur de 5,2 miliarde de lei, pe când ea fiind cuprinsă în fondul de salarii a produs venituri statului, corespunzător unui procent de 44%, de 14 miliarde de lei, în felul acesta bugetul primind o sumă de trei ori mai mare.

Până la urmă ce vor guvernanţii, impozit pe profit mai mare sau salarii mai mari pentru români?Dumneavoastră ce aţi alege?