Nu pot fi de acord cu o Uniune Europeană cu mai multe viteze!

Probabil că, în noianul recent de știri, v-a scăpat informația conform căreia, în vederea extinderii UE în următorii ani, Franța și Germania au venit cu o propunere de reformă instituțională care, dacă ar fi agreată, ar crea patru categorii de state membre.

Precizez că vorbim la această oră de o idee prezentată public, una dintre numeroasele idei, sunt sigur, care vor fi puse în discuție în viitorul apropiat, pentru că, iar acesta este adevărul, UE are nevoie de reformă, iar abuzul comis de Austria împotriva României în cazul Schengen ne arată clar acest lucru!

Există, pur și simplu, domenii în care deciziile vor trebui luate fără ca un stat să poată uza de un drept de veto. Este o discuție sensibilă și amplă aici, legată de suveranitate, dar voi reveni asupra ei cu altă ocazie.

Accentuez de asemenea faptul că aceste dezbateri sunt esențiale și pentru viitorul României și vreau ca țara noastră să nu asiste la ele pasivă, ci să își aducă o contribuție clară, conform intereselor noastre naționale.

Nu ne putem plânge veșnic că deciziile se iau 'altundeva' câtă vreme avem toată posibilitatea de a fi implicați în luarea lor.

Pe scurt, Franța și Germania ar propune patru paliere de integrare europeană: cercul interior (zona euro, Schengen...), restul statelor membre, membri asociați și Comunitatea politică europeană - un concept vag și, după mine, fără greutate instituțională.

Cred că, de la prima lectură, se vede deja de la o poștă că o asemenea propunere este inacceptabilă pentru România.

În zona euro vom intra, cu siguranță, pentru că depinde de noi să îndeplinim criteriile, dar în spațiul Schengen, chiar și cu toate criteriile îndeplinite de peste un deceniu, iată că nu intrăm pentru că un guvern pro-rus, cel austriac, se opune din motive inventate. Adică pe bază de abuz și de minciună!

Prin urmare, nu poate exista un cerc interior în UE (și restul), câtă vreme accederea în el depinde de moftul unor guverne care pot avea alte interese în minte decât cele ale UE.

În al doilea rând, mă gândesc la Republica Moldova și, automat, la statutul de stat asociat.

Sunt de acord că în perioada de preaderare un stat poate fi asociat la UE, dar nu pot accepta niciodată ca, odată îndeplinite criteriile de aderare, un stat să nu devină automat membru cu drepturi depline. Pur și simplu nu are sens!

Da. UE, mai ales la nivel de proces decizional - la care eu aș adăuga și aparatul birocratic - are nevoie de reformă.

Da. O Uniune cu peste 30 de state membre - opt țări au în prezent statul oficial de candidat - nu poate funcționa pe arhitectura instituțională actuală.

Da. Nu sunt absurd, Malta nu va putea avea niciodată o pondere egală cu Germania.

Dar!

Ca stat membru, în interiorul UE, Malta și Germania - sunt doar două exemple, nu pot fi tratate decât egal. Fără discuție. Altfel, ajungem către alte construcții politice de tristă amintire...

De aceea, o primă propunere din partea mea pentru contribuția României la aceste discuții este aceea de a ne concentra în primul rând asupra acestui aspect: egalitatea între statele membre și anularea oricărei posibilități de abuz în relațiile dintre ele. Iarăși, Austria și dosarul Schengen...

Nu în ultimul rând, ceea ce predicăm în țară trebuie, cu siguranță, susținut și la Bruxelles: reducerea birocrației, a procedurilor lungi, greoaie și complicate.

Suplețea la nivel administrativ va oferi UE atât avantajul competitiv de care are atâta nevoie, dar și posibilitatea de a funcționa cu un număr mai mare de membri.

Acestea sunt primele mele gânduri și sper ca tot mai mulți români interesați de viitorul nostru în UE, dar și de viitorul Uniunii în sine, să își aducă și ei contribuția.

Avem nevoie, urgent, de o strategie națională privind viitoarea reformă a UE, pentru că ea va avea loc. Ce spun eu, este că nu avem voie să lăsăm ca ea să se întâmple fără România.