Nişte răutăţi gratuite la adresa USR

Problema USR-ului în această perioadă este că s-a transformat dintr-un partid declarat antisistem într-unul de nemulţumiţi. Agendele politice par mai degrabă individuale, nicidecum comune. Percepţia publică faţă de userişti se confundă cu cea a unei cete de oengişti rămaşi fără fonduri de la Soros care s-au gândit să fie întreţinuţi de stat.

Descrierea drept oportunişti râcâie uşor urechea, întru amintirea PPDD-ului. Implicarea civică sau partea de reprezentativitate din grupare aproape că a dispărut, aparent pe fondul unor disensiuni interne. Bref, partidul pur şi simplu nu are energia efortului suplimentar comun, politic.

USR nu este mort, USR nu este pierdut, însă. Într-o anumită măsură, realitatea sus-menţionată este dată de Parlament. Activitatea aferentă, chiar şi redusă cum este, la numărul de parlamentari şi opinii şi viteza cu care PSD-ul decide să facă tâmpenii este de înţeles. Orice partid aflat în opoziţie creşte, cât timp electoratul stă cu ochii pe cei aflaţi la guvernare şi primeşte numai ştiri proaste. Dar şi USR-ul, prin spălarea rufelor în public şi anumite ieşiri mai pe partea specială a liderilor săi, parcă doreşte să arate cum poţi pierde electorat şi în opoziţie. 

Aş începe cu o analiză a ultimelor declaraţii făcute de domnul Nicuşor Dan la Adevărul, într-un clip pe care doar fumat ai putea să-l apreciezi, dar nu cred că dânsul este problema. Da, ar putea beneficia de pe urma unor servicii de consultanţă, dar prea devine calul de bătaie al tuturor nemulţumiţilor (interni şi externi). Soluţia cu problemele partidului ar trebui să existe la nivelul deciziilor politice luate, într-un joc pe care o formaţiune relativ mică nu are cum să-l câştige decât prin inteligenţă.

Când toată lumea aşteaptă să vadă ce se întâmplă în PSD şi care-i evoluţia ţării de pe urma luptelor interne, cineva trebuie să muncească, nu?

Pe scurt, USR-ul trebuie să se alieze cu oricine poate, pentru a-şi vedea planurile sau promisiunile politice duse la capăt. Vorbesc aici de trolling-uri inteligente, de a face treaba majorităţii şi de a arăta că, atât timp cât măsurile vin de la USR, majoritatea nu e în stare să reprezinte românii. Ca simplu exemplu, aş fi curios să văd ce pesedist ar spune nu public venitului garantat universal. Vorbesc aici de o sumă de bani dată tuturor românilor, indiferent dacă sunt sau nu angajaţi. Da, e un populism, nu apare în buget, nu este sustenabil economic, da, este ceva neimplementat nici în cea mai stabilă democraţie vestică. Şi, repet, ce pesedist ar explica propriului electorat că nu se poate?

Soluţiile USR-ului vin din lipsa de acţiune a altora, din iniţiativele legislative pe care încă nu le-au depus şi prin care şi-ar bate joc de amorţeala clasei politice. Când toată lumea aşteaptă să vadă ce se întâmplă în PSD şi care-i evoluţia ţării de pe urma luptelor interne, cineva trebuie să muncească, nu? Exerciţiul politic nu înseamnă populism, înseamnă redefinirea agendei publice mai departe de grangurii Establishmentului. Liderii de partid să-şi radă mustaţa - iniţiativa lui X, USR. E la mişto? Da. Va fi ţinut minte iniţiatorul pentru ea, ştiindu-se cui îi este adresată? În mod cert. Dar în înşiruirea unor astfel de subiecte, cretine sau mai puţin, transmiţi ceva, arăţi acţiune, acolo unde nimeni nu o are.

Ca să ne înţelegem, politic USR-ul nu mai are ce pierde. Mi-e neclar dacă a avut vreodată de pierdut ceva, în situaţia în care propriul electorat este unul minuscul şi cu destul creier să înţeleagă situaţia ridicolă din Parlament şi din România. Restul e reprezentat de nemulţumiţi la adresa clasei politice, la adresa PNL în special. Dominarea mass-mediei cu subiecte nu înseamnă populism. Mulţi dintre parlamentarii USR nici nu cred că vor mai candida, hotărâţi deja pe temă, după doar câteva luni de scandal şi după ce au văzut cât de inutilă e lupta cu sistemul. 

Nu în atragerea domnului Cioloş la USR stă salvarea opoziţiei sau alternativa la statul PSD-PNL. Soluţiile stau în explicarea procedurilor politice din Parlament, în educarea electoratului asupra unor măsuri, în exagerarea prostiilor văzute zilnic în Casa Poporului şi, mai ales, în acţiune politică de orice fel. Cât timp au stat cu nopţile prin plen sau au hărţuit parlamentarii prin grupurile politice, useriştii au avut de câştigat. Apoi s-au oprit şi au intrat în aceeaşi amorţire caracteristică restului de politicieni români. Unde e inteligenţa în asemenea situaţii?

Nu leadershipul e problema acum, ci lipsa de iniţiative. Radeţi o mustaţă, mai bine, învăţaţi să gândiţi politic, la nivelul politicii actuale. Hrăniţi nemulţumiri, identificaţi-le faţă de celelalte partide şi folosiţi-vă de ele. Asta, dacă nu vreţi să rămâneţi partid de nişă.