Miza summitului de la Riga sau cât de deschisă este UE în direcţia extinderii către Est

În perioada 21-22 mai, Riga vă găzdui cel de-al patrulea summit al Parteneriatului Estic, un eveniment deosebit de important din perspectivă strategică, în condiţiile în care statele membre ale Parteneriatului – şi în principal Republica Moldova, Ucraina şi Georgia – aşteaptă o poziţionare mai explicită privind extinderea către Est.

În pregătirea summmit-ului de la Riga aş vrea să punctez două evenimente care au abordat tematica Politicii Europene de Vecinătate şi, în cadrul ei, dezbaterea pe Parteneriatul Estic. Mai întâi, este vorba despre dezbaterea pe care Comisia pentru afaceri europene a organizat-o marţi în colaborare cu Comisia pentru politică externă din Camera Deputaţilor. La dezbatere au participat ministrul Afacerilor Externe Bogdan Aurescu, ambasadorii Republicii Moldova, al Ucrainei şi al Georgiei în România, parlamentari, specialişti în relaţii internaţionale şi în politici de securitate, lideri ai unor ONG-uri de profil precum şi reprezentanţi ai mass-media. Evenimentul şi-a propus să faciliteze identificarea unor poziţii dominante de la nivelul societăţii româneşti, care să ofere delegaţiei României la Summitul de la Riga, un important “punct de sprijin” pentru reprezentarea ţării noastre şi pentru contribuţia cu propuneri şi idei concrete la consolidarea Parteneriatului estic.

Totodată, am avut oportunitatea de a participa şi la o altă dezbatere, organizată de această dată de către Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei, eveniment care a abordat într-un cadrul mai amplu tema evoluţiilor geopolitice din Europa de Est. Cu această ocazie, am reiterat poziţia asumată de către ţara noastră în direcţia disponibilităţii şi a deschiderii  de a oferi sprijin şi asistenţă pe calea reformelor, parcurs asumat de Republica Moldova, Georgia şi Ucraina pentru a putea deveni, într-un orizont de timp cât mai apropiat, state membre ale Uniunii Europene.

Aşadar, cele două dezbateri derulate înaintea summitului de la Riga vin să confirme că România este puternic conectată la evoluţiile din est, iar una dintre principalele concluzii care s-au desprins a fost aceea că ţara noastră este direct interesată ca cele trei state care au semnat Acordul de asociere cu Uniunea Europeană (Republica Moldova, Ucraina şi Georgia) să fie spijinite în solidar de către membrele UE în direcţia aderării. Astfel, angajamentele asumate de către cele trei ţări, care deja s-au înscris pe calea reformelor şi a îndeplinirii aquis-ului comunitar, trebuie întâmpinate cu o deschidere proporţională din partea Uniunii Europene.

În acest context, cred că discursul Uniunii Europene vizavi de Politica Europeană de Vecinătate şi mai ales în raport cu Parteneriatul Estic trebuie să cunoască o reorientare care să răspundă în mod adecvat aşteptărilor ţărilor de la graniţa estică a UE. Iar această reorientare înseamnă o poziţionare mai curajoasă, un angajament mai clar şi mai susţinut din partea tuturor actorilor Uniunii pentru continuarea politicii de extindere. În definitiv, suveranitatea statelor şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor de a-şi alege direcţia către care doresc să se îndrepte sunt principii sacrosancte de la care nu avem voie să abdicăm. De aceea, trebuie să sprijinim statele din Europa de Est care nutresc aceleaşi aspiraţii europene şi să le arătăm că nu sunt însă singure în parcursul lor pe cale integrării în Uniunea Europeană.

Deloc întâmplător, România a fost prima ţară care, în iulie 2014, a ratificat acordurile de asociere UE-Republica Moldova, UE-Georgia şi UE-Ucraina, dovedind angajamentul solid al ţării noastre faţă de parcursul european al celor trei state partenere, precum şi faţă de aspiraţiile lor legitime de integrare europeană. România este o susţinătoare consecventă a parcursului la care s-au angajat cele trei state. După 8 ani ca ţară membră cu drepturi depline, România are disponibilitatea şi deschiderea de a oferi sprijin şi asistenţă pe calea reformelor pe care Republica Moldova, Georgia şi Ucraina trebuie să le parcurgă pentru a putea deveni, într-un orizont de timp cât mai apropiat, state membre ale Uniunii Europene.

Convingerea mea este că România îşi poate asuma pe mai departe cu succes rolul de hub de stabilitate şi de securitate în regiune, ca stat de frontieră al NATO şi UE. Iar în această ipostază, ţara noastră are datoria să pledeze pentru extinderea către est a Uniunii Europene. Fiindcă doar astfel, pe termen mediu şi lung, Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, ca democraţii în curs de maturizare, pot oferi stabilitate într-o parte importantă a Europei de Est. Sper ca summitul de la Riga să ofere astfel perspective concrete de aderare statelor care îşi doresc să intre în marea familie europeană, ca etapă obligatorie în consolidarea flancului estic al Uniunii, ca obiectiv strategic fundamental.