Miza pe cărbune revine în actualitate pe timp de criză economică majoră

Una dintre deciziile cele mai importante ale UE a fost renunțarea progresivă la exploatare și folosirea cărbune în favoarea altor surse de energie, în special „energia verde” în care este introdusă acum și energia nucleară.

Asta a presupus închiderea a foarte multe mine și a întregului sistem industrial de suport aferent precum și a centralelor energetice pe cărbune. România a primit cu entuziasm propunerea, mai ales că a fost însoțită și de ceva fonduri comunitare (care, per ansamblu, au avut valoarea unei picături de apă în deșert) și rezultatele le cunoașteți sau încă le puteți vedea în zona Văii Jiului și în alte zone miniere unde, progresiv dar extrem de rapid, s-au închis capacitățile miniere și, firește, nu a mai avut loc procesul natural de înnoire a generațiilor de mineri și specialiști în minerit. Și am rămas cu un minimum de producție în comparație cu alte țări europene.

Din cauza războiului din Ucraina, raționamentul european a fost zdruncinat tare de tot și, brusc, țările care și-au „congelat” o parte din capacitățile de producție nu numai că se străduiesc să repună câteva în producție dar se uită cu stupefacție la mișcarea de pe piețe globale cu foarte mulți bani și în care în literalmente explodează cererea de cărbune.  Iată, spre exemplu, care a fost importul de cărbune în 202 în UE:

Aveți aici Raportul Agenției Internaționale pentru Energie care spune că cererea de cărbune pe plan global utilizarea cărbunelui pe plan global este prevăzută să crească cu 1,2% la nivelul anului 2022, asta însemnând 8 miliarde tone într-un singur an, record absolut în istorie. O creștere î cererii de cărbune venind în principal din partea Indiei, a Uniunii Europene și, în mai mică măsură, a Chinei. Europa? Da, deoarece „Europa -și în mod deosebit Uniunea Europeană – a fost una dintre zonele lumii cel mai greu lovite de criza energetică datorită dependenței sale față de importurile de gaze naturale din Rusia” , ceea ce a făcut să crească considerabil prețurile și a provocat o tentație din ce în ce mai prezentă în mai multe țări europene, cea de folosire a unei alternative mai ieftine care este cărbunele.

Desigur, cărbunele reprezintă încă cea mai importantă sursă de energie pentru producția de electricitate și producția de oțel și ciment. Este însă și cel mai important factor la explozia actuală a crizei climatice, cu 40% din gazele de seră provenind de la folosirea combustibililor fosili. Și avem țări europene precum Polonia unde peste 5 milioane de cetățeni au depus deja cereri pentru sumele de bani oferite de guvern pentru cumpărarea de cărbuni, așa cum anunța Anna Moskwa, ministrul pentru problemele climatului și mediului înconjurător.

Interesantă analiza din raport privind evoluția resurselor folosite pentru generarea de energie: chiar dacă ponderea cărbunelui și a produselor derivate a scăzut considerabil față de 2022, proiecția pentru următorii trei ani arată că echilibrul între diversele surse de producție rămâne stabil, iar ponderea cererii de cărbune vine din Asia, din țările care – spre deosebire de Europa sau SUA – încep să înregistreze din nou o creștere constantă economică. Conform estimărilor din Raport, producția de cărbune pe plan mondial va înregistra punctul maxim anul viitor șo va începe să scadă până în 2025 la cote de sub cele înregistrate în 2020.

Elementul major de incertitudine este legat de amploarea amenințărilor la pacea globală. Nimeni nu știe în ce sens se vor dezvolta relațiile internaționale și, mai ales, analiștii refuză să mai facă proiecții general valabile, ci mai degrabă scenarii pe baza posibilității din ce în ce mai credibile a unui acord privind noi sfere de influență. O negociere care ar putea aduce și o restrângere sau condiționări de acces la resurse, iar asta, cu absolută siguranță mai ales în cazul țărilor sărace sau în curs de dezvoltare, ar anula instantaneu angajamentele de luptă împotriva schimbărilor climatice și le-ar obliga să-și regândească politicile de bază în ce privește energie. În caz de conflict sau de apropiere prelungită de zonele unde are sau se estimează ca inevitabil un conflict intens, este de așteptat ca abordarea politicilor energetice să aibă din ce în ce mai mult în centrul lor problema supraviețuirii populației. 

Car în care este perfect posibil ca țările europene care și-au menținut în conservare capacitățile legate de minerit să le poată reactiva pentru o producție de export care să găsească foarte rapid piețe care să fie gata să ofere chiar prețuri mai mari decât acum, prețuri de criză pentru piețe în criză. În plus, poate chiar piețe europene să fie puse în situația să-și amâne sau să-și schimbe prioritățile...depinde de cât d intensă va fi criza prin care tot trecem și tot nu-i vedem sfârșitul.

Un semnal întărit de masajul celor de la Noble Ressources Internation Ltd care arătau că, de la începere conflictului în Ucraina, a crescut exponențial pnderea importurilor de cărbune în Europa, cărbune flosit pentru încălzirea locuințelor, astfel încât, afirma Rodrigo Echeverri, cercetător șef la NOBLE, „Europa s-a întors în timp cu estimare că prețurile vor rămâne ridicate cel puțin până în 2025.

În rest, noi mergem tot înainte, după modelul cunoscut.