Ministrul Daniel Breaz, un veritabil pericol public

Nu a fost de ajuns că dl. Daniel Breaz, profesor, chiar şi rector la Universitatea „1 Decembrie“ din Alba Iulia, a fost însărcinat, cu ocazia remanierii guvernamentale din noiembrie 2018, cu misiunea de desăvârşire a operaţiunii al cărei obiect pare să fie acela de face praf cultura naţională.

Operaţiune de-a dreptul criminală, începută în vremea ministeriatelor catastrofale ale altor doi nepricepuţi. Domnii Lucian Romaşcanu, habarnamist, îngâmfat şi autosuficient notoriu, şi George Ivaşcu, altminteri bun şi brav director al Teatrului Metropolis, dar care la conducerea Ministerului nu a făcut nimic, dar absolut nimic notabil. Mai mult ca sigur, nu s-a priceput.

Pare-se că premierul Viorica Vasilica Dăncilă s-a gândit că sus-numitul domn ot Alba Iulia nu a comis suficiente gafe ruşinoase şi nu oricum, ci în cascadă, în calitatea de ministru al Culturii şi Identităţii Naţionale. Începând cu stâlcirea permanentă, încăpăţânată a limbii române, continuând cu decorarea generalului Marin Dragnea, tristă parte supravieţuitoare din divizia de tristă amintire Tudor Vladimirescu ai cărei componenţi au înconjurat Palatul Regal în ziua de 30 Decembrie 1947 spre a-l sili pe Regele Mihai să semneze actul de abdicare, şi încheind cu prăpăstiile debitate referitoare la consumul de carte din România şi la imposibilitatea stimulării în vreun fel al acestuia. Cu asta spălându-se ruşinos pe mâini, dar dând o dovadă peremptorie a limitelor sale intelectuale. Avem de-a face cu consideraţii evident descalificante nu doar pentru condiţia de demnitar cu rang înalt, ci îndeosebi pentru statutul de profesor universitar al celui căruia astfel de  aberaţii i-au ieşit pe gură. Aşa că doamna premier s-a gândit să-i dea ocazia Breazului cu pricina să se facă de pomină şi să desăvârşească aruncarea  în derizoriu şi a postului de ministru al Educaţiei, propunându-l interimar acolo, îndată după concedierea intempestivă a doamnei Ecaterina Andronescu. Reamintesc că statutul cu pricina a fost şi el puternic şubrezit în timpul guvernării PSD-ALDE de lamentabila prestaţie a altor doi agramaţi notorii, posesori, numai ei şi bunul Dumnezeu ştiind cum,  de diplome universitare. E vorba despre neuitaţii şi inenarabilii domni Liviu Pop-Genunche şi Valentin Popa-Panglică. Acesta din urmă cocoţat în funcţie şi cu sprijinul umilitor şi slugarnic a bună parte dintre rectorii universităţilor din România.

L-am văzut luni seara la Jurnalul de seară de la Televiziunea Digi 24 pe dl. Daniel Breaz. Fusese invitat de realizatorul Cosmin Prelipceanu ca să discute atât despre situaţia politică actuală, despre criza provocată de PSD care ţine cu dinţii de putere cât şi despre condiţiile jenante, în totală discordanţă cu promisiunile electorale ale PSD din cursul campaniei electorale din anul 2016, în care a început noul an şcolar în România. L-am ascultat pe dl. Breaz şi pe măsură ce discuţia avansa mi s-au accentuat, aproape fizic, revolta, ruşinea că un astfel de individ cu valoare zero, total lipsit de coloană vertebrală care s-a întrecut pe sine în a linguşi omniscienţa d-nei Dăncilă ocupă astfel de demnităţi în ierarhia Statului român. Preţ de 50 de minute cât respectivul ins a ocupat ecranul televizorului am fost încercat de o acută senzaţie de rău.

Dl. Breaz este, fără drept de apel, un diletant, un ambuscat, un uzurpator al însăşi ideii de competenţă. Personajul cu pricina funcţionează indubitabil şi la modul bravissim în chip de argument în favoarea ideii că actualul guvern trebuie să plece cât mai repede. Dl. Breaz nu este altceva decât o maşină de vorbe, de sloganuri, de minciuni, de aberaţii. Un om contrafăcut, lipsit de orice urmă de substanţă intelectuală. Ar fi funcţionat perfect în vremea lui Dej şi Stalin, ar fi făcut o carieră sigură debitând lozinci în timpul lui Nicolae Ceauşescu, se ghiftuieşte acum în noua eră a ticăloşiilor PSD şi a corifeilor acestora, indiferent că aceştia se cheamă Dragnea sau Dăncilă.

Iată însă că marţi dimineaţă am aflat una şi mai gogonată. Şi anume că acelaşi domn Breaz ar fi debitat tot în cursul fatidicei zile de 9 septembrie, cu ocazia festivităţilor prilejuite de deschiderea noului an şcolar, enormitatea că notele obţinute de un profesor la examenul de titularizare nu contează. Că nu ar avea nici o relevanţă pentru gradul de pregătire al acestuia. Că altele ar fi etapele şi procedurile care îl validează pe un absolvent de facultate ca având aptitudinile şi abilităţile necesare de a accede pe o perioadă teoretic nedeterminată la catedră. Dl. ministru, fie el şi interimar, ori este complet rupt de realitate, ori zicând gugumănia cu pricina a vrut să îşi arate solidaritate cu colegul său Bogdan Matei, de la Tineret şi Sport, căzut cu brio la examene ce ţin de meseria pe care pretinde diploma lui universitară că ar şti-o,  ori îndeplineşte şi la acest capitol la fel de dizgraţios, respingător şi de slugarnic ordinele şi indicaţiile preţioase primite din partea minunatei doamne Dăncilă. Insa care nu pierde nici o ocazie de a se face de râs şi în relaţie cu care Breazul în chestiune funcţionează în chip de replică. La fel de tragi-comică. Sau, încă şi mai grav, dl. Breaz este pur şi simplu iresponsabil şi reprezintă ceea ce se cheamă un pericol public.

Dl. Breaz, deşi profesor şi, încă şi mai îngrijorător, chiar rector, pare-se că nu a auzit vreodată de ceea ce se cheamă educaţie continuă. Permanentă. De faptul că peste tot în lumea civilizată profesorii sunt supuşi unor testări periodice menite să le revalideze statutul. Dl. Breaz preferă să ignore faptul că învăţământul superior românesc este supus de ani buni (răiÎ de zile unui proces de degradare continuă, că în interiorul lui au înflorit corupţia, fabricile de diplome, emiterea acestora pe bandă rulantă, fără reală acoperire în pregătire. În ceea ce se cheamă simplu şi româneşte ştiinţă de carte. D-lui Daniel Breaz pare-se că puţin îi pasă ă examenele de dobândirea a Definitivatului şi a feluritelor alte grade didactice s-au degradat şi ele în cel mai inadmisibil mod cu putinţă. I-am sugerat o dată doamnei Andronescu să facă o cercetare simplă. Să analizeze cât de mare este ecartul între notele primite de unul şi acelaşi candidat la tot mai insignifiantul şi compromisul examen de definitivare în învăţământ şi la cel de titularizare. Singurul rămas cu adevărat serios.

Nu ştiu dacă în scurtul ei mandat d-na Ecaterina Andronescu a avut vreme să facă asta. D-na Andronescu nu a dat curs nici propunerii de a înfiinţa o clasă specială de liceu seral în care să fie înscrişi obligatoriu mulţi dintre colegii ei de partid cu funcţii, chiar cu doctorate. Clasă din care dl. ministru interimar al Educaţiei ar trebui obligat prin decret prezidenţial să facă parte. D-lui Daniel Breaz nu îi reiterez sugestia. Pentru simplul motiv că sper să fie silit să plece cât mai repede din ambele posturi ministeriale. Cu care în cel mai evident chip cu putinţă nu are nimic de-a face. La fel cum sper, pentru binele Universităţii 1 Decembrie, ca dl. Breaz să nu câştige un nou mandat de rector. Nu de alta, dar domnia-sa este, repet, un veritabil pericol public. Un impostor. Un fake.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevarul.ro