Mesajul liderilor reuniți la Kiev: în martie va fi prezentat calendarul negocierilor de aderare a Ucrainei la UE . Și Trump?

Decizia exprimată ieri de liderii europeni în frunte cu Ursula van der Leyen,  actuala și, foarte posibila Președintă a Comisei Europene, reconfirmă ceea ce se bănuia ca fiind iminent: calendarul negocierilor de aderare a Ucrainei la Uniunea Europeană va fi anunțat luna viitoare. Fapt excepțional, desigur, în condițiile în care asta au indicat foarte precis șefii de state și guverne în Consiliul European, semnalizând astfel urgența situației, ceea ce i-a determinat să ignore, în acest caz, regula anterior respectată cu sfințenie și impusă tuturor statelor candidate, anume încheierea de tratate de pace cu toți vecinii. Cum am făcut și noi, printre altele, chiar cu Ucraina.

Asta înseamnă că, aproape imediat, Ucraina va putea începe să aibă acces la sumele destul de semnificative din diversele programe de pre-aderare și, mai ales, să intre ca observator n diversele forumuri decizionale și, bine sfătuită, va începe să-și formeze și echipele viitoare de reprezentare în instituțiile europene.

Semnalul de ieri este cu mult mai important în condițiile în care ar putea să probeze intenția actualei echipe de lideri europeni nu numai să meargă înainte pe linia sprijinului nelimitat pentru Ucraina, dar și să arate întregii lumi că Uniunea Europeană este gata să preia – așa cum o face în acest moment – întreaga responsabilitate a susținerii Ucrainei. Foarte important mesaj, extrem de curajos demers deoarece din SUA s-ar putea să vină un cu totul alt mesaj în cazul (din ce în ce mai probabil) că Trump va câștiga competiția prezidențială.

Poate întrebarea pare nepoliticoasă și brutală dar ea generează răspunsuri fundamental diferite și care fundamentează abordări strategice opuse: în acest moment, cine poate garanta, militar și financiar, susținerea unui război victorios al Ucrainei și nevoile uriașe ale refacerii țării distruse de război? Este capabilă Uniunea Europeană să ia decizia foarte complicată de a trece la o economie de război în cazul în care SUA vor diminua considerabil contribuția sa gigantică de până acum sau se vor tensiona relațiile în NATO dacă Trump se ține de promisiunile sale electorale ?

Dar ce-a spus Trump?

„Îl cunosc foarte bine pe Zelensky și-l cunosc foarte bine și pe Putin, chiar mai mult. Și am cu amândoi o relație foarte bună. Îi voi spune lui Zelensky: „Gata. Trebuie să ajungi la un acord”. Îi voi spune lui Putin: „ Dacă nu faci un acord, îi vom da mult. Vom da (Ucrainei) mai mult decât au primit vreodată, dacă va fi nevoie...Voi ajunge la încheierea unui acord într-o singură zi. O singură zi”.

Dimpotrivă, europenii vorbesc insistent despre perspectiva unui conflict care să dureze un deceniu și, așa cum arătam ieri, evaluează deja sumele necesare refacerii Ucrainei, și asta un demers neobișnuit deoarece estimări de acest gen se fac de obicei în apropierea stadiului final al semnării unui acord de pace sau când a devenit evident care parte este în poziția definitiv câștigătoare. Miza americană a retragerii strategice revine ca o posibilitate reală, situație în care va fi pusă foarte serios în discuție nu numai capacitatea operațională a NATO (fără SUA, are cel mult valoarea unei alianțe regionale cu capacități militare în curs de formare), ci și parteneriatul cu UE, obligată în acest caz să grăbească la maximum, cu acceptarea tuturor sacrificiilor, construcția propriilor sale capacități militare, de echipamente și arme dar și, pe fond, la revenirea logicii Războiului Rece.

Aceasta, cred, că este o fotografie actuală a stării actuale de lucruri și a perspectivelor imediate deschise de evoluțiile de piețele europeană și americană. Dar efectele a ceea ce se petrece acum în Ucraina sunt departe de a cuantificabile fie și numai pe termen scurt deoarece ofensiva rusă arată că eforturile pentru o eventuală contra-ofensivă cu speranțe oarecare de succes vor trebui să fie cu mult mai mari decât până acum. Caz în care, cel puțin la nivel european, vor fi necesare măsuri cu mult mai importante, de la proiectul revenirii la sistemul de pregătire militară obligatorie, bucuria generalilor care-și văd redeschidă motivația socială, până la readucerea în stare de funcționare a unor capacități mai vechi de producție de armament, în paralel cu construcția unora noi.

Decizia asta poate fi luată fie acum, asumând niște costuri electorale uriașe, fie acceptând ca discuția să fie amânată pentru finele acestei toamne, atunci când, măcar la Bruxelles, vor fi decise responsabilitățile în marile instituții, Comisie, Parlament și Consiliu.

Nu e deloc ușor nici în prima și nici în a doua variantă. În primul caz, o decizie primită prost de electorat poate influența seria de alegeri care urmează, în al doilea caz, nefiind deloc clar cum viitoarea structură a puterii europene va putea conviețui cu America divizată și impredictibilă care se anunță la orizont. Și asta nu este teorie, uitați-vă la Franța – principala putere nucleară europeană din NATO, cum este scuturată de violența protestelor fermierilor, Macron fiind vizat de atacul de stradă și nevoit să cheme jandarmeria pentru apărare.

Tema Ucraina va domina dezbaterile care preced alegerile pentru Parlamentul European și, în multe țări, discuțiile s-ar putea să fie extrem de aprinse pornind de la prioritățile economice și situația oarecum fragilă a unora dintre amrile economii din cadrul Uniunii. S-ar putea, tocmai din această cauză, să vedm că va continua în forță mesajul de tip izolaționist și eurosceptic alimentat de doctrina Trum reluată și adaptată de partidele de extremă dreapta. La noi aceste dezbateri nu există și nici nu cred că vor exista deoarece dezinteresul pare să fie cvasi-total. Păcat, pentru că efectele profunde ale războiului din Ucaina se fac simțite și la noi, chiar dacă ignorate sde clasa politică preocupată exclusiv de conscințele comasării, cealaltă mișcare de importanță mondială.

Știu asta, dar de ce, măcar la un capăt oarecare al unei mese, sau măcar în sală, sau măcar pe acolo pe undeva, n-a fost nimeni la nivel foarte înalt din România, țara pe care Ucraina se bazează pentru transportul cereralelor sale, dacă e să vorbim doar de asta? Chiar așa, de ce?