Medicamentele care nu sunt medicamente: suplimentele alimentare
0Pacienţii cad adesea într-o capcană deschisă de autorităţi fără voie: existenţa medicamentelor care se pot elibera fără existenţa unei prescripţii (reţete).
Această categorie de medicamente (reunite sub denumirea generică de OTC – over the counter – care nu se număra – în sensul în care nu este evidenţiată separat prin existenţa unor reţete) au făcut proba timpului, iar concentraţiile mici şi absenţa îndelungată a unor reacţii adverse ameninţătoare pentru viaţă au dus la concluzia că este inutil ca pacientul să mai facă un drum la medic pentru obţinerea unei reţete. Este suficient ca farmacistul să ofere minime informaţii asupra modului de utilizare şi a unor eventuale precauţii de bun-simţ care ar trebui luate.
Unii producători de medicamente solicită argumentat ca unele medicamente să îşi schimbe statutul în cel de OTC. Principalul motiv este acela că pentru această categorie de medicamente legea permite să se facă reclamă, inclusiv prin canale de largă audienţă precum televiziunea. Comercianţii au constatat o creştere a vânzărilor cu mult peste cea a costurilor exorbitante cu reclamă şi de aceea azi avem ocazia de a vedea numeroase astfel de reclame care se intercalează cu produse de multe mii de ori mai scumpe. Ni se pare normal să vedem după o reclamă pentru un autovehicul nou o reclamă pentru vitamine sau antiinflamatoare.
Aici capcană s-a închis. Pe lângă OTC-uri – care sunt medicamente, pe piaţă se găseşte o imensă gamă de produse denumite suplimente alimentare. Aceste produse (amestecuri de produse) arată că medicamentele (sunt ambalate în cutii asemănătoare, sunt comprimate sau capsule etc), au prospecte asemănătoare medicamentelor, se vând uneori prin farmacii într-un mod similar OTC-urilor, farmaciştii explică pacienţilor ceea ce este scris în prospect, exact ca la alte produse farmaceutice, sunt destinate tratării unor disfuncţii ale organismului sau unor boli, sunt aprobate de autorităţi dar nu sunt medicamente!
Majoritatea suplimentelor alimentare aprobate au efecte modeste de îmbunătăţire a unor carenţe şi sunt chiar benefice, de exemplu complexele vitaminice în hipovitaminoze, produsele care conţin cantităţi mici de estrogeni de origine vegetală în tratarea simptomelor menopauzei, unele laxative uşoare etc.
Cititorul neavizat ar putea să se întrebe care este problema?
În primul rând, medicamentele trec prin furcile caudine ale cercetării preclinice şi apoi clinice. Sumedenia de testări la care este supusă o moleculă candidat de medicament costa enorm, de ordinul a sute de milioane de euro, pentru a garanta atât eficacitatea, cât mai ales absenţa unor riscuri serioase pentru sănătate şi un raport între riscurile rezonabile şi beneficii favorabil. Niciun producător de medicamente nu-şi permite să lase o moleculă cu potenţial toxic să fie utilizată de oameni. Moleculele sunt studiate ani şi ani de zile înainte a fi oferite spre testare pe pacienţi şi până a fi puse pe piaţă. Pentru un supliment alimentar nu există o astfel de condiţionalitate. Pur şi simplu nu sunt testate iar faptul că multe sunt destinate aparent corectării unor funcţii deficitare ale organismului pentru care nu există medicamente sau nu pare a fi nevoie a exista un medicament anume – face ca aceste produse să treacă de procesul de autorizare aproape automat. De ce ai încerca să opreşti un produs care îmbunătăţeşte memoria (de fapt nimeni nu crede acest lucru – dar cum să demonstrezi contrariul) şi este făcut din rădăcini de plante specifice unor teritorii îndepărtate.
O altă diferenţa este dată de control. Medicamentele sunt controlate periodic, reacţiile adverse sunt raportate permanent şi colectate la nivel internaţional, cei mai acerbi supraveghetori fiind tocmai producătorii concurenţi. Suplimentele alimentare sunt fabricate de producători adesea obscuri şi uneori chiar greu de identificat după înregistrarea produsului.
Fabricarea medicamentelor este un proces extrem de riguros şi supravegheat de autorităţi. Pentru a te aventura în lumea producătorilor de medicamente nu ai nevoie numai de specialişti înalt calificaţi ci mai ales de resurse considerabile pentru a pune pe picioare fabrici care trebuie să asigure nişte standarde de calitate extrem de înalte, majoritatea proceselor fiind robotizate. Respectarea regulilor de bună practică în producţie sunt reglementate prin lege şi verificate periodic de către autorităţi. În cazul suplimentelor alimentare nu există astfel de reguli. Mai mult, în liga de suplimente autorizate se găsesc adesea şi produse care nu au fost niciodată trecute chiar şi prin sita cu ochiuri prea mari a autorizării formale.
Medicamentele sunt controlate periodic, reacţiile adverse sunt raportate permanent şi colectate la nivel internaţional, în schimb suplimentele alimentare sunt fabricate de producători adesea obscuri şi uneori chiar greu de identificat.
Pe scurt, facilitatea înregistrării, posibilitatea reclamei în mas media, costurile de producţie scăzute şi mai ales absenţa controlului face că astfel de produse să ne asalteze zilnic. Când scriu aceste rânduri, pot vedea la televizor cascade de reclame la produse diferite care mă asigură “că pot scăpa de picăturile nocturne neplăcute şi care mă vor face din nou bărbat adevărat” sau aflu din prima publicaţie online deschisă că pot slăbi spectaculos şi facil zeci de kilograme în câteva zile.
Unei astfel de reclame a căzut victimă şi o tânără în urmă cu câteva zile – intrată în comă ireversibilă după ce a luat un medicament minune. Decesul a făcut ca să devină un subiect de presă. Zilnic însă, în spitale se internează pacienţi cu hemoragii digestive, cu agravări ale unor tulburări hepatice sau renale, etc, aproape imposibil de decelat legătura lor directă cu suplimente alimentare – pe care de altfel pacienţii omit să le menţioneze. Şi chiar dacă ar face-o, medicii habar nu au ce înseamnă şi ce conţine un produs care se numeşte, de exemplu – “rădăcina tinereţii”.
Pe de altă parte, multitudinea de medicamente de slăbit işi bazează efectul tocmai pe starea de intoxicare voluntara cu diferite substanţe componente care, este si normal, conduc printre altele, la pierderea poftei de mâncare. Efectul apare însă este în fapt o reacţie adversă. Aşa ceva nu este permis în cazul unui medicament adevărat şi încalcă principiul “înainte de toate să nu faci rau”.
Problema este mult mai amplă şi de o gravitate greu de estimat. Pe piaţă există o multitudine de produse neautorizate care au acelaşi aspect – de medicament care fac obiectul unei pieţe negre sau a comeţului online. Magazine fantomă vând etnobotanice la vedere, produse care îşi schimba aproape zilnic forma de prezentare şi denumirea, iar prin sălile de sport se comercializează produse minune care ajută (cel puţin declarativ) la creşterea masei musculare. Multe din astfel de produse se vând si prin sistemul de multilevel marketing – promotorul fiind chiar vânzătorul. Eşecul luptei împotriva acestui tip de comerţ nu este specific României. Ţări mult mai avansate cultural şi economic confruntându-se cu aceleaşi probleme. Poate singura diferenţă este populaţia în sine, mai educată şi cu un acces mai facil la medic, care poate să apeleze la un specialist adevărat în locul automedicaţiei cu substanţe, adesea necunoscute.
Şi, totuşi ceva trebuie făcut. În opinia mea controlul sistematic şi direcţionat poate descuraja vânzarea unor astfel de produse neautorizate. Simpla atenţie sporită din partea autorităţilor poate descuraja desfacerea până la căderea sub pragul eficacităţii. Drame precum al tinerei decedate zilele trecute obligă Ministerul Sănătăţii să ia o atitudine şi nu doar o ridicare din umeri, iar presa poate juca la rândul ei un rol important.