Marele egalizator. De la Gabi Balint la social media
0Conceptul de „Mare egalizator” este definit prin apariţia unui nou factor în societate care răstoarnă ierarhia existentă şi oferă o nouă perspectivă. În rândurile de mai jos vom analiza, succint, patru astfel exemple, şirul lor fiind, însă, de natură subiectivă şi, implicit, mult mai mare.
Gabi Balint
„Cap! Balint! Cap! Gooool, Gabi Balint! Trebuia să marcheze Balint, omu’ nostru de gol!”. Aşa striga marele Cristian Ţopescu la un meci în care România obţinea calificarea, printr-un mare egal, din faza grupelor, la cea care avea să fi fost Coppa del Mondo.
Sub cerul nopţilor magice ale unei veri italiene, pe muzica memorabilei Gianna Nannini, prin golul lui Balint, toţi românii au ştiut că Hagi era egalul lui Maradona, chiar la el acasă, pe monumentalul San Paolo din Napoli şi că România, proaspăt eliberată din comunism, era egala campioanei mondiale.
Emoţia era uriaşă, România a terminat grupa pe locul al doilea. În spatele formidabilei echipe a „leilor neîmblânziţi” ai Camerunului, pentru care dansa Roger Milla şi apăra Thomas N’Kono (cel care l-a dat lumii pe Gianluigi Buffon), dar în faţa campioanei mondiale en-titre, Argentina lui „D10s”, şi înaintea ultimei naţionale sovietice care a călcat iarba la o Cupă Mondială. Privind astfel, am putea spune că Gabi Balint este marele egalizator care a pus temelia „Generaţiei de Aur”, dar ce rol are social media în această discuţie?
Arma de foc
Metafora fotbalistică e doar o za în lanţul marilor egalizatori. De-a lungul timpului, arma de foc a fost un astfel de exemplu, ea egaliza forţa disproporţionată şi îi oferea un avantaj substanţial celui mai slab în faţa celui puternic din punct de vedere fizic şi antrenat în lupta cu sabia, barda sau suliţa. Arma a dus la dispariţia cavalerilor medievali şi a făcut posibilă Independenţa Statelor Unite ale Americii. Aşadar, a dat peste cap ierarhiile existente şi a permis reorganizarea societăţii0.
Educaţia
Un alt mare egalizator, în ceea ce priveşte şansele, de această dată nu în luptă, ci în devenirea individului, este educaţia. Atunci când educaţia a devenit accesibilă, copilul ţăranului a putut să îşi urmeze visul dincolo de sfârşitul ogorului familiei sale.
În fine, social media
Pe lângă fotbalistul care apare în momente providenţiale, arma de foc sau educaţia, în cele din urmă, discuţia ne duce via Internet spre social media, ca ultim mare egalizator prezent în societate.
Pentru a continua metafora, la fel ca Balint, social media aduce divertisment pentru mase. La fel ca arma de foc, reţele sociale i-au dat o şansă celui fără putere. La fel ca educaţia, reţelele sociale au oferit acces la cunoaştere. Cu toate acestea, dincolo de beneficii, reţelele sociale vin şi cu o lungă listă de probleme pe care le resimţim fiecare, în moduri diferite. Divertismentul poate fi uşor curmat prin bullying, şansa celui fără putere poate fi îngrădită de un număr infim de interacţiuni, în timp ce accesul la cunoaştere poate, foarte uşor, să fie transformat în dezinformare.
Mai mult, cu timpul, în social media, s-au format ierarhii, au apărut noi formatori de opinie (inexistenţi ex ante social media), echipele de fotbal au început să posteze detalii de neimaginat în trecut, brand-urile mari au devenit mari şi în social media, politicienii importanţi au reuşit să adune un număr mare de urmăritori, au apărut influenceri în domenii foarte variate şi multe altele s-au schimbat. Prin urmare, apare, natural, polarizarea. Mai mult decât atât, social media devine (sau a devenit deja) un joc al numerelor mari şi tavanul de sticlă este din ce în ce mai greu de spart.
În concluzie
Gabi Balint a fost un mare egalizator, dar s-a retras. Arma de foc a fost un mare egalizator, dar societatea s-a schimbat. Educaţia încă este un mare egalizator, în străfundurile gratuite ale Internetului, dar, cea oferită de către instituţii de prestigiu este extrem de scumpă şi inaccesibilă. Nu în ultimul rând, social media a fost, la rândul ei, un mare egalizator, în faza incipientă, însă, acum, când pare că s-a maturizat, când impune cenzură, când banii fac diferenţa în ceea ce oferă algoritmul de expunere, mai este oare?
P.S. Urmează să apară primul mare egalizator non-uman, amoral?