Manipularea prin vinovăţie

Una dintre formele de manipulare cele mai folosite, la nivel inconştient sau nu, este manipularea prin activarea sentimentelor de vinovăţie. Ai fost manipulat sau ai manipulat astfel?

În ultima perioadă au apărut din ce în ce mai multe materiale sau cărţi despre tehnicile de manipulare, despre cum să manipulăm pe ceilalţi sau ce anume să facem pentru a ne proteja. Dar cea mai puţin vizibilă deşi fiind cea mai des utilizată este adeseori omisă: manipularea prin inducerea sentimentului de vinovăţie.

S-a efectuat acum câţiva ani un experiment socio-psihologic în vederea stabilirii capacităţii de manipulare prin sentimentul de vinovăţie. În ce a constat acest experiment: Prin faţa unui magazin trecea o stradă dar trecerile de pietoni se aflau la o distanţă de circa 50 de metri în lateralele magazinului. Persoanele care doreau să ajungă sau plecau de la respectivul magazin aveau tendinţa să traverseze neregulamentar strada deşi în acea ţară amenda pentru trecerea prin locurile nemarcate era destul de mare. Au fost lăsate să treacă 100 de persoane pe care de fiecare dată când ajungeau pe trotuar erau întâmpinaţi de o domnişoară care le solicita să împartă voluntar fluturaşi privind siguranţa circulaţiei, lucru acceptat de aproximativ 15% din cei ce au fost subiectul experimentului. Apoi au mai lăsat să treacă incă 100 de persoane doar că de această dată au introdus un stimul suplimentar: de fiecare dată când persoana care traversa ajungea la jumătatea drumului se auzea un fluier asemănător celui de poliţie. Persoanele în cauză întorceau speriate capul în stânga şi în dreapta cătând din priviri poliţistul cu pricina gândindu-se deja în sinea lor la amenda care-i aştepta şi grăbeau pasul ca să ajungă mai repede pe trotuar unde erau întâmpinaţi de aceeaşi domnişoară care le solicita să împartă voluntar fluturaşi privind siguranţa circulaţiei. De această data cei care au răspuns solicitării au fost într-un procent de peste 40%.

Adeseori aud în cadrul şedinţelor de psihoterapie exprimări de genul: ”M-a supărat partenerul” şi încerc să explic de fiecare dată, folosind umorul, că partenerul pentru a putea produce supărare ar trebui să deţină capacităţi paranormale... astfel încât să poată intra în mintea acestuia pentru a produce supărare. Exprimarea corectă şi care corespunde realităţii este faptul că partenerul face o acţiune sau spune anumite cuvinte iar reacţia noastră emoţională la acest fapt este să ne supărăm. Astfel, de fiecare dată când îi reproşăm partenerului că ne-a supărat, la nivel inconştient aplicăm tehnica manipulării prin vinovăţie. De altfel, în psihologia educaţională modernă, se pune mult accent pe acest tip de exprimări. Părinţii sunt învăţaţi să înlocuiască exprimările de genul: ”M-ai supărat că ai luat notă mică!” cu cea care exprimă realitatea: ”M-am supărat că ai luat notă mică!” tocmai pentru a nu se crea sentimente de culpabilitate nefondate ce pot afecta relaţia emoţională dintre aceştia.

Toate cele spuse mai sus au de-a face cu ceilalţi, dar hai să analizăm puţin şi din propria perspectivă. Folosind prima formă de exprimare ne punem în situaţia în care supărarea ar depinde de un fapt exterior nouă şi prin urmare vom fi prinşi în capcana resentimentelor, furiei şi dezamăgirii. Simplul fapt că modificăm felul în care ne exprimăm: ”m-am supărat” ne va ajuta să conştientizăm ca supărarea este felul în care noi reacţionăm la un eveniment dat. Ba mai mult... poate vine o zi în care conştientizând că supărarea ne aparţine ne vom da seama ca tot noi suntem şi cei care putem manageria corespunzător durata şi intensitatea acesteia.

Fără să ne dam seama suntem manipulaţi şi adeseori manipulam chiar şi noi la rândul nostru la nivel conştient sau inconştient.

Tu ai fost manipulat sau ai manipulat astfel?

Aştept cu acelaşi interes să împărtăşiţi cu noi experienţele voastre personale pe această temă şi până la următoarea noastră reîntâlnire vă urez ca de obicei să aveţi o viaţă plină de Echilibru!