Maia Sandu și perspectivele mandatului doi: referendumul pro-european la Chișinău

În Republica Moldova, anul 2024 vine cu alegeri cruciale, cele prezidențiale. Desigur, anul 2025 vine cu noi alegeri cruciale, cele parlamentare, în care continuitatea guvernării pro-europene rămâne la fel de importantă. Dar până atunci, pasul cel mare are loc în noiembrie 2024, atunci când cel mai popular politician din Republica Moldova, actualul președinte Maia Sandu, se va confrunta cu votul pentru a obține un al doilea mandat. Anunțul privind organizarea concomitentă a unui referendum pentru integrarea europeană este, de asemenea, o decizie pragmatică, transparentă, anticipată, care marchează un lucru evident. Pentru Președinție, pentru al doilea său mandat, Maia Sandu pariază pe o singură carte: integrarea europeană a Republicii Moldova.

Referendumul sporește prezența la urne, nu dirijează alegerile alegătorilor

Criticii pentru organizarea concomitentă cu un tip de alegeri, cele prezidențiale în cazul de față, a unui referendum au câteva linii de atac: mai întâi, faptul că nu ar fi moral(despre legalitate nu poate fi vreo îndoială), apoi că nu ar fi corect. În nici unul dintre aceste cazuri, argumentele nu se susțin: există precedente (numeroase) în mai toate statele europene, inclusiv a celor care aspirau la integrarea în UE; apoi referendumurile se fac cu ocazia alegerilor, pentru a nu dubla costurile.

În fine, referendumul în paralel cu o rundă de alegeri nu avantajează organizatorul într-un mod distinct: de exemplu, în România, referendumul pentru familia tradițională, menit să dea o cotă de încredere sporită, artificială, unui PSD al lui Dragnea care trecuse prin rușinea și oprobiul Ordonanței 13, a căzut la vot nu din nepopularitatea subiectului - care era evidentă la societatea românească - ci prin politizarea și posibila utilizare politică a acestui vot, dincolo de tema care fusese formulată, inclusiv în politici anti-europene. Or acest lucru a fost inacceptabil electoratului românesc.

Ceea ce este clar, un referendum pe un subiect dezbătut, cald, de interes imediat și prezent în societate are drept scop doar aducerea electoratului la urne. Nu votul, nu orientarea lui, ci prezența mai mare la vot. Legitimarea masivă a rezultatului. Aducerea votantului în situația de a alege ce-și dorește. Întoarcerea spre electorat este un gest pragmatic, democratic și de responsabilitate, dar și de risc. Doar că Președintele Maia Sandu și puterea pro-europeană de la Chișinău a vrut să demonstreze că a mizat pe această carte și că scopul e la fel de legitim ca și scrutinul prezidențial: validarea fără dubiu a orientării strategice și a viitorului Republicii Moldova.

Desigur, anunțul privind referendumul a avut loc imediat după deschiderea negocierilor cu Uniunea Europeană, în tandem cu Ucraina. Dar și momentul anunțului este o alegere. Ca și contextul dat de sondajele de opinie care arată că, numai în interiorul Republicii Moldova, susținerea pentru integrarea europeană este majoritară. Nu am pus aici și diaspora. Dar definirea campaniei este, și ea, o decizie politică, aparține guvernului de la un anumit moment dat, când se consumă, mai ales că momentul votului este peste aproape un an, deci timp suficient pentru toți competitorii politici de a se poziționa și de a-și structura propriile strategii, în acest context.

Nu trebuie uitat nici faptul că deschiderea negocierilor e urmată de pași importanți, de negocieri, de progrese și de închiderea parțială a unora din cele 34 capitole de integrare deja negociate. Important este că reformele prevăzute de capitolele de negociere a aderării la UE schimbă fundamental statul și societatea, o organizează și-i dau relevanță administrativă. Iar schimbările ajută cetățeanul, indiferent de opțiunile sale. Pe un asemenea val a ales să se urce Maia Sandu în campania prezidențială pentru cel de-al doilea mandat.

Suflecarea mânecilor și coborârea în arenă: ascultarea pragmatică a problemelor reale ale oamenilor

Alegerile locale au fost o adevărată ilustrare a opțiunilor de vot, la nivel administrativ, dar și politic. Ele au fost relevante, în condițiile absenței votanților din regiunea separatistă și a diasporei la urne. Dar relevanța lor a fost dată de consemnarea câștigului relativ al PAS, indiscutabil, de nivelul nerelevant al partidului primarului Chișinăului, Ion Ceban - considerat o posibilă opțiune și speranță a stângii pro-ruse, care nu a performat - dar mai ales alegerile locale au probat și capacitatea de compromis și flexibilitate care a permis și relativa câștigare a posturilor prin formarea majorităților ulterioare în consilii reprezentative, o altă hârtie de turnesol a acestor alegeri.

Orice campanie electorală începe prin a stabili cine sunt votanții, cine sunt aliații probabili și care sunt grupurile societății care pot asigura majoritățile ce dau votul. Faptul că PAS și Maia Sandu sunt pe primul loc în opțiuni nu e discutabil. Dar e nevoie de majorități și de votanți care trebuie recâștigați, reactivați, convinși. Aduși la urne. Și aceasta este principala problemă pentru următoarele 9 luni: coborârea în arenă.

Pentru aceasta, este importantă structura și organizarea de partid. La nivel local, pe întinderea întregului teritoriu. Întărirea organizațiilor mai slabe și cu rezultate modeste cu personalități de la nivel național. Prezența în teritoriu, comunicarea dar mai ales obținerea de realizări pragmatice interne vizibile și utile pentru cetățeni. Nu numai cele simbolice, geopolitice, de recunoaștere internațională, ci cele relevante pentru viața de zi cu zi a fiecărui cetățean, contribuabil și alegător, totodată. Iar asta reclamă apropierea de electorat. Suflecarea mânecilor - în varianta Macron după protestele vestelor galbene - și coborârea în arenă, între oameni diverși, cu probleme diverse. Ascultarea electoratului și discuțiile cu acesta, convingerea și ajutarea fiecărei categorii, în problemele sale concrete.

Maia Sandu trebuie să-și ia alături lideri pragmatici și acceptați, relevanți politic și electoral, cu care să pătrundă în aceste întâlniri precum istoricele divane ad hoc din trecut. Și să asculte, nu să vorbească. Să dovedească empatie și pragmatism, prezență de spirit și soluții. Alături de cei, puțini, care o vor însoți în fiecare asemenea întâlnire și care vor face transferul de imagine direct. Și invers. Care o vor reprezenta la nivel local(o foarte bună idee chestiunea împuterniciților candidaților).

De asemenea, o altă mare temă de acoperit cu această ocazie este raportul corect între verticalitate și flexibilitate. Construcția majorităților se realizează prin compromisuri acceptabile. Compromisuri care nu compromit. Pentru că știința compromisului este caracteristica politicianului de succes, care adună majoritățile. Iar aceste compromisuri se realizează în primul rând prin trasarea unor linii roșii clare și de nezdruncinat, dar și prin dialog pragmatic și inclusiv cu întreaga clasă politică și cu societatea. Ascultarea electoratului și probarea înțelegerii problemelor acestuia. Desigur, și propunerea de soluții. Unele aplicabile imediat, în anul în curs, altele care se pot regăsi în programul candidatului prezidențial pentru următorul mandat și care pot migra în programul electoral al partidului său sau a partidelor care o susțin. Pro-europene, firește.