“Luptătorii străini” din Siria: dilemele de securitate ale UE (II)

Se desenează în acest moment, mult mai discretă, dar cel puţin la fel de profundă şi cu implicaţii globale ca precedenta, o nouă fază a războiului anti-terorist.

În această perspectivă trebuie înţeleasă preocuparea de securitate a UE privind cetăţenii cu paşaport european care luptă acum în Siria de ambele părţi ale baricadei, dar şi implicarea altor state ale lumii în dialogul din umbră privind măsurile de contracarare a ceea ce se profilează a fi internaţionalizarea conflictului sirian actual dar şi a consecinţelor sale de termen mediu.

Prima constare pe care o fac europenii este că, nici în acest moment, nu există o competenţă comunitară la nivelul activităţii de informaţii, deci niciun mijloc la dispoziţie pentru a realiza o acţiune coerentă în domeniu la nivelul UE. Sigur că există diverse organisme cu competenţe în domeniu, EUROJUST sau INTERPOL, există divizia de anti-terorism la nivelul Consiliului, dar acţiunile specifice în domeniul informativ ca şi cele de contra-informaţii, civile sau militare, rămân în exclusivitate la nivelul statelor membre.

O problemă importantă din moment ce se constată că, în acest moment, nu numai ţările membre, dar şi UE în ansamblul său, trebuie să recunoască existenţa unor reţele foarte bine puse la punct, evident trans-naţionale, care cuprind celule islamist-fundamentaliste profesioniste de propagandă şi îndoctrinare, dublate de centre para-militare de pregătire (în interiorul sau exteriorul spaţiului european) şi reţele care asigură transportul în primul rând către destinaţia preferată în acest moment, aeroportul din Istambul. Iată de ce ce, una dintre primele măsuri care se iau acum în considerare este un acord cu autorităţile turce de a se renunţa la sistemul existent al vizei de intrare data direct la aeroport, trecându-se la vizele acordate prin consulate.

“Trebuie să facem ceva foarte repede pentru că acum nu avem nici un fel de imagine completă, nimeni nu ştie cine pleacă, unde pleacă în mod real şi pentru ce...te poţi duce la fel de bine în Turcia să ajuţi la activitatea dintr-o tabără de refugiaţi sau să treci imediat frontiera în Siria. Sunt aici diferite nuanţe de gri pe care trebuie să punem lumină...” afirma un înalt oficial european, exasperat de lentoarea cu care se pun în mişcare mecanismele europene.

Făcea aluzie direct la refuzul Comisiei pentru libertăţi civile din Parlamentul European de a accepta propunerea Comisiei Europene privind colaborarea cu SUA pe tema acceptării sistemului PNR (Passenger Name Record) . Un sistem care foloseşte un algoritm special pentru a depista elementele suspecte din setul de informaţii (24 la număr) pe care orice pasager la introduce automat în momentul în care achită biletul de călătorie. Propunerea comisiei parlamentare va fi supusă votului în plen şi se pare că ar exista indicaţii cum că textul se va reîntoarce la discuţii în comisia competentă.

De ce atâtea griji? Deoarece, aşa cum scriam ieri în prima parte a acestui material, situaţia în Siria se complică pe zi ce trece în sensul că se obesrvă cum, alături de persoanele deja identificate până acum ca rezultat direct al muncii de îndoctrinare a celulelor islamiste active în Europa, în general tineri fanatizaţi şi cu o pregătire militară sumară,  încep să apară şi mercenarii recrutaţi de ambele părţi beligerante. De data asta nu mai este vorba despre novici, ci despre foşti luptători în Libia, Yemen, Pakistan sau Afganistan, un exemplu fiind semnalat de surse ruseşti care ar fi confirmat prezenţa a cel puţim 200 de mujahedini care provin din cercurile islamist-fundamentaliste din Rusia…

Marea dilemă europeană este că nu se pot face decât presupuneri negre privind momentul în care, după încheierea conflictului, tinerii cu paşaport european se vor întoarce acasă. Cu toate problemele legate de comportamentul plin de frustrări specific unui fost combatant, dar şi cu o pregătire militară de tip comando, specializat în operaţiuni de gherilă urbană.    

În aceste condiţii, este oare posibil raţionamentul care anunţă  creşterea nivelului ameninţărilor de securitate în interiorul UE, cele legate de probabilitatea declanşării în continuare a unor acţiuni individuale de tip Jihad ? Să sperăm că este vorba doar de un raţionament fals….