Legea vaccinarii, acum ori niciodată

Societatea este scindată între cei care se luptă să prindă cât mai curând un loc la vaccinare şi cei care refuză, pe faţă sau tacit, vaccinarea. Sunt multe mize în joc, unele de natură etică. Însă nu există moment mai prielnic pentru acordarea unui vot final pe mult întârziata lege a vaccinării

Pentru cei care nu ştiu, legea a fost iniţiată în mandatul anterior al ministrului Voiculescu şi depusă la Parlament de guvernul următor. De îndată au survenit reacţii vehemente ale unor persoane care s-au opus ideii de vaccinare obligatorie. Deşi argumentele invocate, inclusiv de unele persoane cu pregătire medicală, s-au dovedit a fi fost false, proiectul a fost îngropat în Comisia de sănătate a Camerei Deputaţilor.

Pe scurt, conform notei de fundamentare, proiectul urmează să introducă obligativitatea vaccinării pentru vaccinurile cuprinse în Calendarul naţional de vaccinare pentru copii, vaccinările impuse în situaţii epidemiologice care implică vaccinarea ca măsură de intervenţie în vederea limitării bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare, pentru personalul medico-sanitar din unităţile sanitare publice şi private, pentru alt personal din unităţile publice şi private care prin natura atribuţiilor sunt expuse suplimentar la boli infecţioase sau pot reprezenta surse de infecţie care ar putea pune în pericol sănătatea publică. Trebuie precizat că aceste din urmă categorii vor fi stabilite prin hotărâre de Guvern, în funcţie de fiecare situaţie.

Deşi a trecut un an de la izbucnirea pandemiei, proiectul de lege nu a fost supus la vot, raţiunile electorale depăşindu-le pe cele care ţin de sănătatea publică. Astăzi acest context s-a schimbat şi fiecare zi de întârziere ne îndepărtează de obiectivul comun, al infringerii virusului Sars-Cov2 în bătălia pe care acesta o duce pentru propria reproducere, omorând oameni şi economia, deopotrivă.

Aprobarea acestei legi este o stringentă necesitate.

Spre deosebire de alte legi, odată aprobată, unii parlamentari sau alte entităţi care au dreptul de a sesiza CCR, trebuie să facă acest lucru din necesitatea ca forma finală să fie indubitabil în concordanţă cu interpretările date legii fundamentale.

Este un proces încă departe de finalizare însă orice zi de întârziere contează! 

Normal ar fi că între liderii de grupuri parlamentare să se încerce obţinerea unui consens pentru ca nimeni să nu încerce să capitalizeze politic această lege sau, din contra, să nu o folosească drept armă în dezbateri politice. Dacă totuşi, un asemenea consens nu va putea fi obţinut, sau nici măcar sprijinul unei largi majorităţi, coaliţia care sprijină guvernul va trebui să-şi asume acest proiect şi să îl treacă prin Parlament, pentru a oferi executivului arme sporite în gestionarea sănătăţii populaţiei.

Aşadar, sper că preşedintele Orban, premierul Cîtu şi ministrul Voiculescu sau chiar preşedintele Iohannis să fi făcut deja demersurile pentru că în prima şedinţă de plen, mult aşteptată lege a vaccinării să fie aprobată.