La o aniversare luminoasă. Recent, doamna profesoară Willinger a împlinit 103 ani!
0
Ştiam că are o vârstă frumoasă, o vârstă înaintată. Recent am avut bucuria să aflu că în urmă cu numai câteva luni, doamna Margareta Willinger a împlinit un secol… şi trei ani de viaţă! Ne-am văzut ultima oară la Berlin, în urmă cu cinci ani. Locuieşte într-o vilă situată la marginea oraşului, înconjurată de toată atenţia unei familii grijulii, iubitoare, care o adoră, care o respectă.
Conform unor uzanţe ce vin parcă din alte timpuri, membrii familiei – cele două fete nu sunt nici domniile lor la prima tinereţe, dar şi nepotul - i se adresează înclinând capul : „Dumneavoastră, mamă!”
Vorbeşte în mod curent româna, germana, limba maghiară.
Am aflat atunci că, în continuare, dă lecţii de pian; atât copiilor cât şi celor adulţi. Nu prea multe, doar cât să nu o obosească. Nu prea puţine, doar cât să-i menţină mintea în alertă, în relaţia cu oamenii, cu muzica. Căci muzica a rămas hrana spirituală zilnică a doamnei Willinger.
În urmă cu aproape cinci decenii, am fost colegi de cancelarie aici, în Liceul de Muzică din strada Lemnea, actualmente Gheorghe Manu. Ca tânăr dascăl abea intrat în relaţia cu copii, cu rigorile învăţământului rigid din acele timpuri, am fost uimit de dezinvoltura, de supleţea sufletească cu care doamna profesoară Willinger stabilea comunicarea cu cei mici dar şi cu adolescenţii aflaţi în ultimii ani de liceu. Ştia să stârneasca dragostea, să stimuleze respectul pentru muzică îmbinând rigorile artei sunetelor cu meandrele sufleteşti ale fiecărei vârste şcolare, ale fiecărui copil, ale fiecărui tânăr. Şi astăzi, răspândiţi pe multe dintre meridianle lumii, foştii elevi ai domniei sale o pomenesc arcuind un zâmbet nostalgic în amintirea anilor unei adolescenţe pe parcursul căreia au putut afla de la doamna Willinger că muzica trebuie iubită şi respectată cu deplină seriozitate; iar aceasta atât în calitate de muzician performer cât şi de meloman; este drept, mulţi s-au orientat către alte zone profesionale dar au rămas legaţi sufleteşte de arta sunetelor drept o nobilă investiţie a anilor de şcoală. Devenind ulterior muzicieni performeri sau teoreticieni ai artei sunetelor, au învăţat - inclusiv de la doamna profesoară - că pianul este un mijloc de pătrundere în marea ţară a muzicii, un preţios instrument de cultură profesională.
Discuţiile purtate în cancelarie, pe culoarele liceului, în clasele de studiu, erau animate în acele timpuri de domnii profesori, de violoniştii Adrian Sarvaş sau Modest Iftinchi, de doamnele claselor de pian Ludmila Popişteanu, Stela Cameniţă, Rodica Şuţu…pentru a-i aminti doar pe cei plecaţi dintre noi.
Doamna Margareta Willinger s-a născut la Braşov; în primii ani ai copilăriei s-a mutat cu familia la Tg.Mureş. A urmat cursurile Academiei de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj la secţiile de pian şi de canto pe care le absolvă la vârsta de 22 de ani. S-a bucurat de îndrumarea unor personalităţi de primă mărime ale artei noastre muzicale cum au fost maeştrii Sigismund Toduţă, Zeno Vancea, Ana Voileanu-Nicoara, Mihail Andreescu Sceletti…
În perioada interbelică a concertat la Tg. Mureş, în câteva oraşe din Transilvania; şi-a cultivat o frumoasă voce de soprana dramatică.
Îşi întemeiază o familie alături de care suportă anii grei ai războiului, situaţiile teribile ale discriminărilor, refugiul…
La sfârşitul anilor ’40, la sfârşitul războiului, întreaga familie se stabileşte la Bucureşti. Devine membră a proaspăt înfiinţatului Cor Academic al Filarmonicii condus pe atunci de maestrul D. D. Botez. Ulterior ocupă o catedră de pian general în cadrul Liceului de Muzică din str. Dumitru Lemnea / actualmente Gh. Manu, instituţie vocaţională de învăţământ artistic devenită în anii din urmă Colegiul Naţional de Muzică George Enescu.
La începutul anilor ’70, împreună cu întreaga familie emigrează în Germania, stabilindu-se la Berlin. Aici îşi continuă activitatea pedagogică în domeniul pianului cu specială aplicaţie în relaţia cu cei mici, începând cu primele vârste ale copilăriei. Este o nobilă activitate pe care o continuă până în pragul vârstei de 101 ani !
În decembrie 1989, un înflăcarat îndemn al domniei sale a fost adresat din Balconul Universităţii Bucureşti, miilor de manifestanţi adunaţi în Piaţă; doamna profesoară cunoştea care este preţul libertăţii!
În anii din urmă, sărbătoarea însăşi a centenarului domniei sale aduna la Berlin zeci de prieteni, mambri ai familiei, foşti elevi sosiţi în mod special din Berlin, din Germania,din multe colţuiri ale lumii…
Cu acel prilej Margareta Willinger a cântat pentru ultima oară în public. A oferit un scurt recital de aproape o jumătate de oră… ; drept semn al unei temeinice iubiri adresate oamenilor prin intermediul muzicii.
De la domnia sa am învăţat că muzica, şcoala, relaţia cu tinerii, întăresc spiritul, ne apropie de oameni.
Vă doresc, stimata doamna Willinger, s-aveţi parte în continuare de zile senine, de zile frumoase!
Materialul a apărut anterior în revista Intermezzo publicaţie a Colegiului Naţional de Muzică George Enescu
Se încarcă comentariile...
