La mulți an, iubite!

Da, aşa aş putea să-mi încep urarea pentru Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, acum, când a împlinit 76 de ani de existență.

Această notă personală este potrivită de cel puțin două ori. Întâi, fiindcă nu este o sărbătoare rotundă, nu necesită, adică, o reverență scorțoasă, ci îngăduie o mângâiere uşoară. Apoi şi mai ales, fiindcă de câte ori mă duc în clădirea istorică de pe Strada Iuliu Barasch, nr 15, mă simt ca acasă, atâta este de prietenos tot personalul teatrului, care se simte că abia aşteaptă să-şi primească oaspeții, fie că este vorba de o premieră sau de o seară obişnuită din stagiune.

Teatrul Evreiesc a preluat tradiția artistică a spectacolelor inițiate de întemeietorul Avram Goldfaden care, acum 148 de ani, a început să joace în celebra grădină de vară “Pomul verde”, din Iaşi. El punea astfel fundația primului teatru evreiesc profesionist din lume, pe care, după succesul ieşean, l-a mutat la Bucureşti, capitala unui tânăr stat, România, ce intrase, cel puțin de la generația paşoptiştilor, pe calea modernizării şi a sincronizării cu valorile europene.

Teatrul Evreiesc nu a încetat să-şi primească publicul nici măcar în perioada foarte grea a legilor rasiale, care, în timpul guvernărilor de tip fascist, dinaintea şi din timpul celui de al doilea război mondial, le-au interzis artiştilor evrei să mai joace în teatrele de limbă română, sau în propriile teatre, în limba idiş. Atunci a luat naştere la Bucureşti, Teatrul evreiesc Baraşeum, unde se putea juca numai în română şi care a fructificat tradiția genului revuistic, inițiată aici, după primul război mondial, de regizorul Iacob Sternberg.   

În 1948, Teatrul Evreiesc a devenit instituție de stat, finanțată de la bugetul țării, azi, cel al Primăriei municipiului Bucureşti, care susține funcționarea instituției teatrale, dar a finanțat, în 2014, şi consolidarea acestei clădiri istorice, ajunsă într-un stadiu de degradare avansată, astfel încât vântul i-a desprins pur şi simplu acoperişul.

Atunci, actorii teatrului, în frunte cu directoarea instituției, Maia Morgenstern, au jucat în stradă, comedia muzicală ”Mazl Tov... and Justice for All”, în semn de protest față de ezitările autorităților, de a finanța consolidarea teatrului (deh, poate nu e uşor să iei de la panseluțe şi borduri, 2,5 milioane de euro, dar e util culturii!).

De 12 ani, reputata actriță Maia Morgenstern conduce Teatrul Evreiesc de Stat, cu o scurtă cezură în 2017 (vezi art.  https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/mai-ia-maia-1821757.html), continuând, precum predecesorul ei direct, regizorul Harry Eliad, a pune în lumină valorile literaturii idiş, atât pe plan național, cât şi internațional, prin turneele efectuate în Europa, Statele Unite, sau Canada. Când nu aduce lumea largă la Bucureşti, prin intermediul Festivalului Internațional de Teatru Idiş, inițiat în 2017.

De-a lungul anilor, am văzut comedii, drame, spectacole muzicale şi/sau de poezie, pe scena acestui teatru aşezat în inima fostului cartier evreiesc, în care, la început de secol XX, trăiau în jur de 300.000 de evrei, ce se bucurau de existența unui centru al culturii lor.

Operele unor mari autori ai literaturii idiş, de la Şalom Alehem, la Isaac Bashevis Singer, sau Efraim Kishon şi ale unor scriitori evrei din România, precum Mihail Sebastian, Aurel Baranga sau Dumitru Solomon, alături de marile titluri ale dramaturgiei universale au stat la baza unor spectacole de succes la TES.

Actorii, dar şi orchestra teatrului creează la fiecare spectacol, o atmosferă de caldă comunicare cu publicul, transmițând (buna)dispoziție de a simți şi de a reflecta la  mesajele spectacolelor, alături întotdeauna de impresia că îşi fac treaba cu seriozitate şi mare plăcere.

Întâmplarea (sau poate că nu tocmai ea) a făcut să văd aici, aproape de închiderea stagiunii 2023/24, un astfel de spectacol menit a induce o stare de bine publicului. Edith Negulici a semnat dramatizarea unor fragmente din scrierile a doi mari scriitori, unul român, celălalt evreu, alcătuind spectacolul-coupé intitulat “De la Caragiale la Şalom Alehem”¹.  

Cei doi scriitori clasici ai literaturii moderne au surprins cu umor în operele lor, personaje şi situații comice, de la trecerea secolului al XIX-lea către cel de al XX-lea. De la caractere caragialiene cunoscute nouă, precum Mam’ mare, dl. Goe, Veta, sau Chiriac, la “oamenii mici” ai târgurilor din estul Europei, descrişi de Alehem în limba idiş, aceştia evoluează succesiv, în planuri paralele, menite a pune în evidență asemănările dintre viziunile ironice, ale celor doi scriitori care au fost contemporani.

Iar această defilare de personaje autentice în ridicolul lor dă prilejul actorilor de diferite generații, ai teatrului să le construiască aşa cum cred mai bine, pentru a păstra  tuşele comice ale acestui spectacol destinat comunității, care continuă să cucerească publicul din 2015, când a avut premiera.

Dar am văzut pe scena TES şi spectacole cu reliefuri dramatice dure, cum a fost, de pildă, monodrama Brigittei Schwaiger “La ordin, Führer!”², în care regizorul Mihai Măniuțiu, împreună cu coregrafa Andreea Gavriliu i-au construit Maiei Morgenstern un cadru coregrafic de o perfectă ritmică lugubră, simbol al dinamicilor naziste, un cadru ce construieşte un context puternic pentru strălucita interpretare a rolului unei femei fascinate de Hitler. Ceea ce dă un relief precis întrebării subiacente: cum de s-a putut ajunge aici, cum de a fost posibilă nebunia colectivă?

E firesc ca violențele antisemite, ce au produs traume profunde în viața comunităților evreieşti din diferite țări şi din diverse timpuri, să constituie o temă ce revine constant în alegerile repertoriale ale TES, redată în diverse formule dramaturgice. Îmi revine acum în minte premiera regizată de Andrei Munteanu în 2019, cu “Scripcarul pe acoperiş”³, musicalul american, compus după povestirile aceluiaşi Şalom Alehem, ce înveşmântează în cânt şi veselie, miezul tragic al pogromurilor din Rusia țaristă.

Căci filosofia de viață a evreilor, neam prigonit în istorie, este tocmai credința că, în ciuda tuturor opreliştilor, viața trebuie să meargă mai departe, făr’ de uitare şi poate făr’ de iertare. Aşa cum fetele credinciosului lăptar Tevie îşi găsesc calea în viață, evadând spre alte zări, pentru a scăpa de extincție, singurul destin  ce mai este permis de autorități, shtetl-ului care la TES a avut un aer chagalian, în viziunea scenografei Viorica Petrovici.

Din aceeaşi categorie a adevărurilor amare, spuse pe ritmuri muzicale îmi amintesc şi de producția regizată de Alexandru Dabija, “Astă seară: Lola Blau”⁴, ce i-a adus Maiei Morgenstern, în 1993, Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță. Interpretând rolul alterego-ului autorului textului, Georg Kreisler, personajul principal părăseşte şi el Viena, pentru a scăpa de deportare, revenind după al doilea război mondial, ca entertainer. Cu ironie corozivă evocă Lola Blau realitatea în care trăieşte, cântă şi dansează, susținută de forța explozivă a remarcabilei actrițe care o onterpretează.

De aceleaşi tonuri usturătoare, ce par că muşcă din privitor, îmi amintesc şi din cabaretul “Frau Hess şi grădinile ei”⁵, ce a avut premiera în 2014. Aici, regizorul Alexander Hausvater injectează textul lui Milton Frederick Marcus cu un mixt fulminant de stiluri de joc, de muzică şi dans, de exces, alcool, senzualitate şi un decor feroce, semnat de Iuliana Vîlsan). O imposibilă poveste din Germania anului 1944, dintre o aristocrată nazistă, interpretată cu aplomb de Maia Morgenstern şi un evreu chinuit de statutul asumat, acela de a renunța la propria identitate, pentru a putea rămâne în lumea ei, rol interpretat magistral de regretatul Constantin  Cojocaru.

Desigur că cele câteva producții pe care le-am evocat aici nu dau nici pe departe măsura diversității repertoriului TES, ce este singurul teatru public al unei minorități etnice, care funcționează în Bucureşti, aşa cum  teatre român, german şi maghiar există la Timişoara, sau teatre român şi maghiar, la Cluj-Napoca, sau secții române şi maghiare la Târgu Mureş şi Baia Mare, ca să nu dau decât câteva exemple.

Prezența Teatrului Evreiesc de Stat în peisajul artistic al capitalei şi al țării (prin turnee şi participările la diversele festivaluri naționale) este un semn că avem un prieten care contribuie, prin întrebările pe care le formulează artistic, la veghea noastră culturală şi morală.

Aşa că permiteți-mi să ating diafan solidul umăr TES, ce este cel mai vechi teatru de limbă idiş, cu funcționare neîntreruptă, din întreaga lume, să mă ridic cătinel pe vârfuri şi să-i susur în ureche: la mulți ani, iubite!

 1.“De la Caragiale la Şalom Alehem”

 Distribuție: Ion Luca Caragiale: Neculai Predica; Șalom Alehem: Mircea Drîmbăreanu; Tincuţa, Tanti Mița: Viorica Bantaș; Măndica: Alina Tomi; Spiridon, Motl, Goe: Andrei Miercure; Mița, Ea, Mamița: Arabela Neazi; El: Veaceslav Grosu; Veta: Lorena Luchian; Zița: Cristina Cîrcei; Chiriac: Mircea Dragoman; Mam’mare: Dorina Păunescu; Rică: Darius Daradici; Soţia: Mirela Nicolau; Soţul: Mihai Ciucă; Călătorul I: Neculai Predica; Călătorul II: Nicolae Călugărița; Conductorul, Ospătarul: Nicolae Botezatu; Mihai Eminescu: Darius Daradici / Mircea Dragoman

Cu participarea TES ORCHESTRA: Clape, acordeon: Bogdan Lifșin; Vioară: Rodica Gancea; Vioară: Feras Sarmini; Violoncel: Sergiu Marin; Clarinet: Mihai Pintenaru; Percuție: Radu Gheorghe.

2. “La ordin, Führer!

Distribuție: Führerin: Maia MorgensternCopiii: Alexandra Duşa, Bianca Bor, Teodora Budescu, Eva Danciu, Mariana Gavriciuc, Ana-Maria Iorga, Teodora Tudose, Marina Flueraşu, Aura Goia, Adela Mihai, Elisabeta Râmboi, Delia Riciu, Cristina Simion, Ana-Maria Pop, Claudia Ene, Selina Colceru, Ada Dumitru, Eliza Păuna, Nicoleta Marica, Cristina Negucioiu, Cristina Ioniță

3. “Scripcarul pe acoperiş”

Distribuție: Tevie: Claudiu Istodor; Golde: Roxana Guttman; Țeitl: Teodora Păcurar; Hudl: Rusalina Bona; Have: Ioana Repciuc; Motl: Daniel Pascariu; Percik: Mihai Nițu; Fedika: Andrei Bibire; Leizer Wolf: Mihai CiucăJandarmul: Marius Călugărița; Yente: Ecaterina Ladin; Șprințe: Cristiana IonițăBielke: Natalia Dragomir; Rabbinul: Nicolae Călugărița; Bunica Țeitl: Dorina Păunescu; Frime-Sure: Geni Brenda Vexler / Arabela Neazi; Nuhăm: Mircea Drîmbăreanu; Yussl: Darius Daradici; Șeindl: Mirela Nicolau; Mendl: Andrei Miercure; Mordche: Veaceslav Grosu; Avram: Dorin C. Zachei; Rusoaica: Viorica Bantaș; Scripcarul: Ion Parea; Locuitorii din Anatevka: Andreea Carmen Marin, Claudia Crișan, Laura Ionela Marin, Mihai Cârstea, Del Vasilache, Victor StoicaPreotul: Viorel Manole; Scamatorul de nuntă: Alin Potop; Croitorul: Horia FedorcaCizmarul: Corinias Caraba; Elevul: Paul Tripon; Vânzătoare de găini: Victoria Radu; Cârciumăreasa: Meda Topârceanu; Vânzătoare de scrumbii: Ioana Călugăreanu Tufaru, Mihaela Cuniță; Evreul cu gâsca: Adrian Lucaschi; Vânzător ambulant: Iulian Sfircea; Evrei habotnici: Vlad Nicolici, Radu Mateucă, Constantin Șorop, Adrian Lucaschi; Fiul cârciumarului: Martin CunițăFiica Cantorului: Carla Lifșin

Dansatori: Lilian Cărăuș, Marius Moldovan, Dan Rima, Vladimir Palamarciuc, Dragoș Roșu, Andrei Angelescu, Erik Bubui, Cosmin Vasile, Roxana Nicolae, Silvia Uceanu

Cu participarea TES ORCHESTRA:

4. “Astă seară: Lola Blau”

Distribuție: Lola Blau: Maia Morgenstern; Pianist: Tatiana Moroșanu

5. “Frau Hess şi grădinile ei”

Distribuție: Frau Hess: Arabela Neazi; Isaac Baum: Constantin Cojocaru / Neculai Predica; Regizorul: Marius Călugărița; Măscăriciul: Veaceslav Grosu; Actrița 1, Fetița cu melci, Anușka: Anka Levana; Actrița 2: Cristina Cîrcei; Actrița 3: Natalie Ester; Actorul 1: Darius Daradici; Actorul 2: Viorel Manole