Klaus Iohannis, cenzurat de prietenii şi tovarăşii chinezi
0Ţin foarte bine minte totul. În urmă cu doi ani şi mai bine mă aflăm la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu. Treceam în fiecare zi prin minunata librărie Habitus, acolo unde câţiva tineri nu doar cu diplome universitare, ci şi cu autentică dragoste de carte au zămislit un veritabil univers.
Pe unul dintre rafturi am zărit o carte, apărută în condiţii grafice destul de precare. Semnată de primarul de atunci al Sibiului, Klaus Iohannis. O stea relativ recentă a politicii româneşti de mare calibru, Iohannis fiind un ins care, dintr-un edil cu aură de neamţ, adică de gospodar desăvârşit, ales şi reales cu cifre ameţitoare, a ajuns mai întâi candidat respins de Traian Băsescu la postul de premier, apoi prim-vicepreşedinte al PNL, pe urmă chiar preşedinte al venerabilului partid şi, în fine, candidat la preşedinţie. Un candidat cam fără şanse, nu chiar foarte charismatic, prost comunicator, deloc familiarizat cu presa şi regulile ei. Jocurile păreau oricum făcute, premierul şi preşedintele de atunci al PSD, Victor Ponta fiind câştigătorul aproape sigur al prezidenţialelor din noiembrie 2014.
Am răsfoit puţin volumul, am observat stângăcia redactării unor fraze, mi-am zis da, cartea e scrisă chiar de Iohannis (ceea ce mai târziu nu s-a dovedit a nu fi riguros aşa), dar nu mi-a trecut nici un moment să o cumpăr şi nici să o trec într-un wish list.
Dl. Klaus Iohannis a devenit câteva luni mai târziu, poate printr-un miracol, preşedintele României, motiv pentru mine să cumpăr totuşi cartea care nici citită pe îndelete nu m-a impresionat cu mai nimic. O înşiruire de idei şi comentarii de bun simţ. Atât şi nimic mai mult.
Gustul autorlâcului pare să-l fi prins pe dl. Iohannis care, văzând că scrierea îi devine peste noapte un best seller, a adăugat foarte curând volumului Pas cu pas un altul intitulat Primul pas. Pe acesta nici nu l-am mai citit, nici nu l-am achiziţionat.
În urmă cu câtva timp în urmă, s-a aflat că ICR Beijing se dă de ceasul morţii spre a pregăti aşa cum se cuvine lansarea primului volum din scrierile d-lui Klaus Iohannis la Târgul de carte unde România avea statut de privilegiat. S-a mai aflat că tipărirea în limba chineză a op-ului d-lui Iohannis nu s-a făcut pe bani româneşti, ci din dorinţa şi pe cheltuiala unei edituri din China care urma să îi plătească drepturile de autor cuvenite preşedintelui României. Ocazie, între alţii, pentru maestrul Ion Cristoiu să strige trădare!, preşedintele României este cumpărat de partea chineză care obţine sigur cine ştie ce avantaje şi cine ştie ce mare acces pe piaţa Românească plătindu-i d-lui Iohannis cine ştie ce onorarii grase, menite să-i îngroaşe conturile oricum consistente.
De vreo două zile încoace, iarăşi e scandal. Cartea a fost tradusă, a fost lansată, numai că a fost şi cenzurată. Din ea fiind eliminate cu grijă toate pasajele în care dl. Iohannis îşi expune convingerile anticomuniste.
Sigur, nu e tocmai confortabil să afli că preşedintele României este cenzurat. Pe de altă parte, ar fi extrem de interesant să aflăm dacă cenzurarea s-a făcut, cum se spune, cu acordul părţilor. Căci dacă dl. Klaus Iohannis a fost de acord să i se scoată nişte pasaje care se presupune că reflectă convingerea sa fermă, atunci şi dumnealui, şi noi avem o problemă. Un semn că la Bucureşti, în speţă la Palatul Cotroceni, rulează un remake al filmului Totul de vânzare.
E de sperat că divina fată nouă, Mădălina Dobrovolschi Puşcalău, va ieşi urgent cu explicaţii. Convingătoare. Care dacă nu vor convinge îl vor costa sigur pe preşedintele Iohannis, dar vor costa şi PNL care se agaţă de Preşedinte şi de dl. Dacian Cioloş precum candidatul la înec de un fir de paie în perspectiva alegerilor parlamentare de luna viitoare.