Justiţia, corupţia şi politizarea

Nu incompetenţa şi supraaglomerarea sunt principalele hibe ale Justiţiei, ci corupţia şi politizarea.

Articolul de săptămâna trecută, care comenta Strategia şi Planul de măsuri de ameliorare a funcţionării Justiţiei propuse de judecătorul Cristi Danileţ şi adoptate de DNA, s-a bucurat de un mare număr de accesări şi de un număr-record de comentarii, de unde trag concluzia că publicul este interesat de Justiţie, de buna sa funcţionare. Mi-am propus să comentez în continuare subiectul. Toate informaţiile adunate de mine în ultimii vreo zece ani, de când subiectul mă interesează statornic, din surse publice (rapoarte de monitorizare ale CE, presă, rapoarte CSM, cărţi şi studii de analiză etc.) şi private (discuţii cu judecători, procurori, avocaţi, politicieni şi justiţiabili), mă conduc spre concluzia că principalele hibe ale Justiţiei noastre sunt corupţia şi politizarea. Ba chiar, aceleaşi informaţii mă îndreptăţesc să spun că, la nivelul parchetelor, îndeosebi al Parchetului General şi al DNA, acţionează cu precădere presiunea politică, pe când la nivelul instanţelor, al judecătorilor, corupţia este factorul perturbator dominant, uneori, nefiind vorba de bunuri ca atare, ci de efectul încrengăturilor familiale, chiar de clan. Vorbesc despre dominante, pentru că, în fapt, lucrurile funcţionează ceva mai dialectic, putem identifica şi destule cazuri de procurori corupţi sau de judecători - inclusiv la nivelul Curţii Constituţionale sau la cel al Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie - permeabili la presiunea, ba chiar la simpla „rugăminte" politică. În ceea ce priveşte combaterea corupţiei, putem înregistra un oarecare succes.

E adevărat, mai degrabă, la nivelul sancţiunilor disciplinare şi legate de încălcarea Codului deontologic, unde s-au adunat destule cazuri de judecători (99) şi procurori (68) sancţionaţi, după cum arată rapoartele CSM postate pe site-ul propriu, a căror consultare e folositoare celor interesaţi. Însă numărul condamnărilor definitive, în acelaşi interval de timp, 2004-2011, este doar de 21 de cauze. Nu ştiu ce înseamnă această cifră, pentru că nu am găsit nicăieri cifra corespunzătoare numărului total de cauze deschise în instanţă magistraţilor. În favoarea CSM, aş vrea să menţionez totuşi, nu doar că este mai eficient decât instanţele, ci şi că numărul de magistraţi pentru care s-a dat avizul de cercetare penală a crescut semnificativ de când instituţia funcţionează în actuala sa formulă. Tot în favoarea sa, aş reaminti aprobarea strategiei şi a planului de măsuri care, puse în practică, ar putea grăbi procesul de purificare a Justiţiei.

Cu argumentarea politizării e mai greu! Îmi poate fi adus imediat argumentul: iată, câţi primari, consilieri, funcţionari publici de la PDL sunt anchetaţi de DNA în momentul de faţă! Păi, chiar asta mă şi îngrijorează. Aş fi preferat ca acţiunea furibundă a DNA să fi fost mai „pluralistă"! Altfel va trebui să-i cred pe cei care afirmă că „oamenii Puterii" sunt luaţi la refec acum, ca să se uite până la alegeri, pe când cei ai Opoziţiei vor fi luaţi în tărbacă începând de anul viitor, când vor fi şi alegerile locale şi parlamentare. Sigur, în mai puţin de un an vom vedea despre ce este vorba, numai că, între timp, alegerile vor trece deja, iar dacă acţiunea DNA e dictată politic, va influenţa rezultatele acestora. Oricum, mie îmi este imposibil să cred că toţi corupţii s-au adunat la partidul de guvernământ, deşi aflat la cârmă şi controlând banii, de bună seamă că nu duce lipsă. Ajunsesem eu cândva la concluzia că deosebit de corupţia din vremea guvernării PSD, care era „pluralistă", cea recentă a devenit „de partid şi de stat", dar tare n-aş vrea să fi avut dreptate! Iar DNA parcă doreşte să mă convingă că aşa stau lucrurile...

Liviu Antonesei este scriitor şi jurnalist. Din 2010 susţine o rubrică săptămânală în ziarul „Adevărul".