Jurnal de Operetă: Romeo și Julieta, după un deceniu

Cea mai importantă producție a Operetei din această primăvară este revival-ul primului mare musical prezentat în România: Romeo și Julieta, cu premiera pe 27 martie, urmată de încă trei spectacole pe 28, 29 și 30.

Afiș

Mai sunt puține bilete, ceea ce ne bucură foarte tare și abia așteptăm să punem în vânzare încă o serie de spectacole în cel mai scurt timp. Prețurile sunt cât se poate de accesibile, arătând atașamentul la bunele practici din domeniu.

Sunt multe de spus, iar din interiorul teatrului perspectiva este, inevitabil, cea mai largă posibil. Proiectul a demarat încă de la sfârșitul anului trecut, iar în decembrie și ianuarie au fost mai multe audiții la care, spre surprinderea mea, au participat vreo 200 de tineri actori, cântăreți sau dansatori. Ca-n filme (All that jazz & Co.). Fiecare avea ceva unic de oferit și cred că oricine ar fi fost în locul lui Kero ar fi avut niște decizii extraordinar de grele în a alege doar vreo 20 dintre ei, pentru cele două distribuții.

După cum ați aflat deja din prea puțin mediatizatele comunicate de presă ale Operetei, musicalul Romeo și Julieta a avut premiera absolută la Paris, în 2001, fiind preluat de Opereta din Budapesta în 2004, iar în 2008 a ajuns și la București, sublicențiat de la instituția maghiară. A fost una dintre primele mari producții de musical într-o perioadă când opereta, atât ca gen, cât și ca instituție, se afla în declin, iar această premieră părea salvarea. Între timp, opereta a revenit ca popularitate și în Europa de Vest, dar și la noi, iar marile titluri (Liliacul, Voievodul țiganilor etc.) fac săli pline. Vor urma și altele, dar despre asta voi vorbi la timpul potrivit.

Revenind la evenimentul primăverii de la Opereta București, cred că marele atu al acestui nou Romeo și Julieta sunt chiar tinerii artiști, mulți dintre ei încă la început de drum, a căror energie este contaminantă. Iar producția amplifică această prospețime primăvăratică. Începând de azi, spectacolul intră în ultima lună de repetiții, cele mai intense, cele mai frumoase și sper să găsesc timpul necesar să asist la unele dintre ele. Rețelele sociale vor difuza mici secvențe din aceste repetiții, cât să vă faceți o idee despre cum va arăta spectacolul.

Kero nu e un nume oarecare. Pe numele său adevărat Miklós Gabor Kerény, el a fost directorul Operetei din Budapesta vreme de peste 25 de ani și, pentru o scurtă vreme, intendentul Operei din capitala Ungariei. Romeo și Julieta este, probabil, cel mai important și mai iubit proiect al său, pe care-l cunoaște în absolut toate aspectele, inclusiv cele muzicale. Spre deosebire de versiunea originală de la Paris, spectacolul de la București este sesizabil mai plin de forță și mai dinamic, iar puștii care joacă în taberele familiilor Montague și Capulet sunt stimulați la maxim.

E un amestec de clasic și modern, în care totul pare tradițional, dar într-o culoare distopică, aproape ca într-un univers post apocaliptic, în care umanitatea parcă ar fi luat un restart medieval. Ceea ce, în timpurile noastre, face ca totul să capete o dimensiune emoțională în plus.

Acest Romeo și Julieta nu face parte din rețeta deja dubitabilă a musicalurilor din București, bazată pe ideea „marelui succes de pe Broadway/West End acum și în România”. Dimpotrivă, creația lui Gérard Presgurvic aparține mai degrabă musicalului european continental. Succesul din Franța a fost imens, continuat în  Europa Centrală și de Est și complet absent în lumea show-bizului anglo-saxon. Aici este vorba de arhetipul  iubirii, valabil oriunde și oricând. Este Shakespeare modern și universal, fără pretenții de BBC, dar cu o vigoare nebănuită dată de modernitatea limbajului muzical și teatral.

Teatrul a primit multe mesaje mișcătoare de-a dreptul de la spectatorii reprezentațiilor de acum 10-15 ani. Va fi interesant de descoperit în ce măsură nostalgia lor va fi recompensată, eu cred că da, având în vedere că oamenii de aici spun că de data asta se cântă mai bine. Dar mai interesant va fi să descoperim reacțiile noilor generații de spectatori, pentru care spectacolul de musical nu mai este o noutate absolută.

Articol publicat inițial pe blogul Despre Opera.