Jurnal de front Washington - „Empowered soldier”. Leadershipul în era dezechilibrului global
0
Între viteză, inovație și vulnerabilitate, 2025 redefinește securitatea globală iar România prin prezența la AUSA 2025, este așteptată să devină o Forță Activă în ecosistemul global de securitate.
Lumea securității globale este definită de urgența adaptării. Dinamica actuală a evenimentelor internaționale, așa cum a subliniat Secretarul Armatei Daniel P. Driscoll la AUSA 2025 (Association of the United States Army (AUSA) Annual Meeting & Exposition) din Washington D.C., generează mai multe probleme decât oportunități pentru securitatea globală.
Într-o eră în care tehnologia avansează exponențial, iar sistemele se mișcă lent, ne confruntăm cu un dezechilibru strategic profund. Esența acestei provocări a fost sintetizată de Driscoll: „viteza deciziei este noua formă de putere”. Acest context re-definește securitatea și plasează România într-o poziție strategică.
Participarea României la AUSA 2025 de la Washington D.C. este un pas esențial. Ea afirmă posibilitatea ca industria noastră de apărare să devină un jucător activ și indispensabil în ecosistemul global de securitate. Într-o lume a amenințărilor accelerate, companiile românești pot oferi răspunsuri agile și inovatoare la provocările de securitate colectivă.
Deși o prezență cu un stand expozițional propriu ar fi demonstrat mult mai eficient capacitatea și viziunea noastră, putând expune tehnologii de ultimă oră, soluții avansate de interoperabilitate și expertiză umană de elită, participarea consistentă, atât publică cât și privată, subliniază o preocupare constantă a mediului de afaceri, public și privat din România.
România poate și trebuie să își afirme poziția de partener de încredere care aduce valoare reală, competență și viziune în ecosistemele defensive de viitor. În calitate de Consilier Senior al Președintelui LUNOX Holding, susțin activ această misiune, facilitând conexiunea dintre inovația românească și proiectele globale. Scopul nostru este să catalizăm cooperarea, să alimentăm dialogul strategic și să transformăm conceptele în soluții operaționale pentru partenerii noștri.
Abordarea pragmatică pe care am constatat-o la AUSA, axată pe schimbările rapide și pe adaptarea în timp real la dinamica frontului, confirmă nevoia de a acționa acum. România este pregătită să fie acea forță activă, contribuind la viteză și inovație pentru a contracara vulnerabilitățile globale.
Astfel declarațiile de la deschiderea oficială ale Secretarului Armatei americane, Daniel P. Driscoll, au conturat o realitate de netăgăduit, conform căreia dinamica actuală a evenimentelor internaționale generează mai multe probleme decât oportunități pentru securitatea globală.
Într-o eră în care tehnologia avansează exponențial, iar sistemele politice și militare se mișcă lent, lumea se confruntă cu un dezechilibru strategic profund. Driscoll a sintetizat esența acestei provocări într-o formulă lapidară: „viteza deciziei este noua formă de putere”.
Inerția instituțională: cea mai mare vulnerabilitate strategică
Fundamentală este discrepanța dintre viteza amenințărilor emergente și viteza de reacție a structurilor defensive. Noile forme de conflict – cibernetic, informațional, spațial – se dezvoltă într-un ritm fără precedent, în timp ce instituțiile de apărare operează după logici învechite.
Procesele de achiziție, birocrația, rigiditatea doctrinară și competiția internă dintre ramurile militare blochează reacția rapidă. Această lipsă de viteză instituțională reprezintă probabil cea mai mare vulnerabilitate strategică a lumii democratice.
Sistemul actual de achiziții este patologic de lent, favorizând marii contractori în detrimentul inovației agile. Soldații nu ar trebui să intre în conflict cu „arme vechi de decenii”, iar contrastul dintre tehnologia pe care o folosesc în viața de zi cu zi și cea din teren este alarmant. Acest decalaj cronic subminează capacitatea de descurajare, le oferă adversarilor timp să se adapteze și dezarmează unitățile din prima linie.
La rigiditatea achizițiilor se adaugă și constrângerile bugetare. Insistența lui Driscoll asupra unui „buget flexibil” reflectă frustrarea față de sistemele financiare statice care îngreunează relocarea banilor în timpul crizelor.
Multe armate rămân blocate în cicluri bugetare multianuale, incapabile să se reorienteze rapid către amenințările emergente. De asemenea, schimburile tradiționale dintre forțele terestre, navale și aeriene complică coordonarea în domenii multiple, slăbind răspunsul integrat la amenințările hibride.
Rezistența la schimbare și paradigma descentralizării
O altă problemă fundamentală o reprezintă rezistența internă la schimbare. Instituțiile militare tradiționale se tem să descentralizeze decizia, deși câmpul de luptă modern cere inovație distribuită, nu control centralizat. Viitorul aparține celor care pot transfera inteligența strategică la nivelul „frontului cognitiv” – acolo unde soldatul devine inovator, iar tehnologia se modelează în timp real.
Driscoll a avertizat că nu putem aștepta până când „americanii mor” pentru a acționa, evidențiind riscul unei strategii reactive. Normele globale, alianțele și instituțiile rămân în urma domeniilor emergente de conflict. Arhitectura de securitate este pusă la încercare atunci când competiția se mișcă mai repede decât tratatele, doctrinele sau normele comune.
Soldatul împuternicit: o nouă paradigmă
Totuși, în această criză a vitezei există și o fereastră de oportunitate. Soluția propusă de Driscoll este o schimbare radicală de paradigmă: conceptul de „empowered soldier” – soldatul împuternicit (responsabilizat). Acesta se referă la militarul care folosește imprimante 3D, inteligență artificială tactică sau tehnologii adaptive.
Această nouă paradigmă se bazează pe convingerea că, cunoașterea locală și curajul deciziei pot compensa lipsa de masă și de timp.
Pe front, soldații din unele unități imprimă deja componente 3D, ocolind lanțurile de aprovizionare lente. Acest fapt subliniază un adevăr crucial: inovația se întâmplă la marginea sistemului, nu întotdeauna în centrele instituționale. Pentru ca aceste inovații să devină sistemice, este necesară o schimbare de mentalitate: leadershipul trebuie să fie dispus să piardă controlul pentru a câștiga agilitate.
Driscoll a invocat aspirația de a adopta o „abordare similară cu Silicon Valley” pentru a aduce tehnologia rapid la soldați, minimizând fricțiunile birocratice. Diferența dintre modul în care forțele armate se structurează în pace (birocratic, ierarhic) și cum trebuie să opereze în conflict (decentralizat, adaptiv) trebuie să dispară.
Căi evolutive pentru o arhitectură de securitate regenerată
Viziunea lui Driscoll conturează mai multe direcții esențiale de transformare. În primul rând, echipamentele militare trebuie să devină modulare, permițând actualizări fără înlocuire completă. Sistemele trebuie să accepte integrarea de la terți, module plug-and-play și actualizări software. De asemenea, sunt necesare hub-uri de inovare descentralizate, aliniate cu ecosistemele de tehnologie, care să incubeze startup-uri și să integreze prototipurile în circuitul militar.
În al doilea rând, bugetarea trebuie să devină flexibilă și proactivă. Autoritățile de reprogramare rapidă ar permite agențiilor de apărare să realoce fondurile în criză. Fonduri de contingență, ca parte discreționară a bugetelor, ar putea fi deblocate la apariția unor oportunități sau amenințări neașteptate.
În al treilea rând, inovația de la periferia sistemului militar trebuie instituționalizată. Soldații și unitățile de eșalon inferior trebuie împuterniciți să experimenteze în limite sigure. Driscoll a menționat soldați care își construiesc drone modulare. Instrumente pentru adaptarea tehnologică la linia întâi – imprimante 3D, instrumente de decizie bazate pe IA – trebuie puse la dispoziție, în locul impunerii verticale de soluții.
Nu în ultimul rând, reziliența alianțelor trebuie consolidată. Sistemul de parteneriate globale este testat de divergențe politice și lipsa unei viziuni strategice comune. Coeziunea occidentală este slăbită de fragmentarea internă. Pacte de interoperabilitate pe niveluri ar permite chiar și aliaților mai mici să se conecteze la rețelele de capacități de bază.
În concluzie, transformarea imediată este imperativ strategic
Avertismentul lui Driscoll este clar: nu amenințările în sine ne pun în pericol, ci incapacitatea de a ne adapta la ritmul lor. Viziunea sa de împuternicire, urgență și agilitate cere o recalibrare a întregului sistem. Pentru a-i îndeplini viziunea, ordinea de securitate globală trebuie să evolueze rapid către achiziții agile, bugete flexibile, structuri de forțe comune, adaptare condusă de soldați și alianțe reziliente.
Timpul de acțiune este acum, nu în decenii. Într-o lume în care tehnologia este accelerată, iar politica rămâne lentă, securitatea noastră colectivă se va măsura în viteza cu care transformăm ideile în acțiune. Viitorul nu stă în așteptare; el cere transformarea de astăzi, pentru a nu fi prinși nepregătiți mâine.
România poate deveni un partener de încredere și poate aduce valoare reală, competență și viziune în ecosistemele defensive de viitor, afirmând posibilitatea ca industria de apărare românească să devină un jucător de nerefuzat pe scena internațională
Se încarcă comentariile...
