Josep Borrell, Înalt Reprezentant al UE pentru politica externă și de securitate spune că Hamas a fost finanțat de guvernul israelian

„Știrea proastă este că Israelul, în mod deosebit guvernul său, refuză complet – și Netanyahu a repetat ieri acest lucru ca și cum mi-ar fi anticipat remarcile mele de azi – să accepte o soluție  (cu Două State) pe care, personal, o boicotează personal. De30 de ani...Dar, insist asupra acestui lucru, Israelul, continuând să respingă această soluție, a creat el însuși organizația Hamas. Da, Hamas a fost finanțat de guvernul israelian în scopul de a slăbi autoritatea palestiniană condusă de Fatah” – a spus Borrell într-un discurs pronunțat la Universitatea din Valladolid.

Sunt acuzații care s-au mai vehiculat în spațiul jurnalistic și câteodată murmurate în cel politic, dar niciodată pronunțate de către șeful diplomației europene și, în același timp, vicepreședinte al Comisiei Europene. Reamintesc că Serviciul de acțiune externă pe care-l coordonează primește și sintetizează cele mai importante rapoarte de securitate din partea diverselor agenții de informații, europene și cele aliate din întreaga lume, pregătește, pe această bază, dosarele pe care se bazează multe dintre deciziile și politicile decise la nivelul Comisiei Europene și Consiliului European. Este considerat drept șef al diplomației europene și, în această calitate, reprezintă vocea autorizată a UE în contactele externe.

Context în care, firește, remarcile sale au provocat un adevărat cutremur în cancelariile diplomatice deoarece, extrem de grave în sine, ele au fost imediat puse în contextul tensionării situației în relația SUA-Israel după ce Netanyahu refuzase ceea ce a numit „presiunea” americană de a merge pe soluția „celor două State”.

„Dacă nu intervenim cu toată forța de care dispunem, spirala urii și violenței va continua generație după generație, din funeralii în funeralii, atunci când vor rodi semințele urii care sunt aruncate acum în Gaza”.

Josep Borrell

Deloc surprinzător, Borrell nu a oferit argumente concrete pentru acuzațiile formulate, asta pentru că așteaptă ca, eventual, cineva să dorească să i le ceară la modul formal, adică Ursula von den Leyen, Președinta Comisiei Europene aflată în foarte delicata etapă de a strânge voturile necesare unei renominalizări în funcție sau din partea demisionarului Charles Michel, încă Președinte al Consiliului European. Borrell are o îndelungă experiență diplomatică și bănuiesc că a strâns o mulțime de dosare care să-i permită să dea un răspuns adecvat, numai că toată lumea știe că asta ar adânci scandalul și ar provoca daune cu mult mai mari decât cele de acum.

Asta pentru că, inevitabil, au reapărut și s-ar putea dezvolta pe mai departe, în funcție de circumstanțe și nevoi, acuzațiile mai vechi (prezentate de mulți ca teorii ale conspirației) care vorbesc despre ascundere sau deturnare de fonduri uriașe destinate celor din Gaza, venite în principal din Qatar, poate nu întâmplător singurul mediator acceptat în zonă pentru a rezolva problemele stringente din Gaza și pentru a facilita ajutorul internațional. Dacă vă interesează să aprofundați subiectul, aveți aici o sinteză a discuțiilor de pe piața serviciilor de informații israeliene pe acest subiect extrem de sensibil, sursă de scandaluri neobișnuit de dure marcate de și mai neobișnuite acuzații directe venite din partea unui fost șef al Mossad sau a fostului șef al Consiliului Național de Securitate al Israelului care vorbesc despre banii din Qatar.

Care vor fi efectele imediate urmează să vedem, primul moment așteptat la Bruxelles fiind întâlnirea de luni 22 ianuarie a miniștrilor europeni de externe care ar fi posibil, sun dubitativ sursele mele, să ceară aplicarea unor sancțiuni împotriva coloniștilor israelieni autori ai unor violențe în teritoriile ocupate dar și a militanților din Hamas.

Foarte interesant de văzut dacă România va avea un punct de vedere pe care să-l susțină public, cu argumente, asta pentru că subiectul a devenit acum de primă importanță pentru securitatea lumii datorită șanselor extrem de mari – care devin din ce în ce mai vizibile – de internaționalizare a conflictului. Posibil ca, în acest context, să fie decisă și susținerea ideii care deja circulă în instituțiile europene, inițiativa de a forma și de a trimite o misiune navală europeană în Marea Roșie pentru a lupta împotriva rebelilor Houthi, caz în care România ar putea să dorească să participe la formarea contingentului european.

Deocamdată, ce avem sigur este planul de pace în 10 puncte elaborat de Borrell și care ar trebui să fie susținut de toți miniștrii de externe europeni  lucru deloc sigur deoarece există „ diviziuni profunde” între capitale pe acest subiect.

Măcar pe acest subiect esențial are voie să aibă o poziție și diplomația românească tocmai pentru că în joc este pacea lumii?