Îşi permite România să fie gazda atacurilor lui Viktor Orban la adresa Ucrainei, UE, NATO şi de sprijin pentru Rusia şi Putin?

Sâmbătă, 22 iulie, la Băile Tuşnad, are loc Universitatea de Vară, la care se anunţă participarea lui Viktor Orban însoţit de aproape tot guvernul maghiar.

De ce ar fi obligată România să fie scena pe care premierul Ungariei, Viktor Orban, să-şi promoveze politicile anti UE şi NATO şi pro Rusia şi Putin? În anii trecuţi n-am primit un răspuns.

Să ne reamintim scandalul de anul trecut provocat de declaraţiile rasiste ale lui Viktor Orban la Băile Tuşnad. Este suficientă descrierea colaboratoarei lui Orban, Zsuzsa Hegedus, care a şi demisionat ca semn al disocierii de Orban:

„Un text pur rasist, care i-ar fi plăcut chiar și lui Goebbels. (...) După un astfel de discurs, care contrazice toate valorile mele de bază, nu am rămas cu altă opțiune”.

Liderii UDMR n-au avut niciun comentariu de făcut, au tăcut mâlc, un acord tacit cu declaraţiile lui Orban.

Ce va spune Orban la Băile Tuşnad

Anul acesta, Orban se va axa, probabil, pe războiul Rusia-Ucraina, despre care a şi făcut declaraţii în ultima vreme. Iată o parte din aceste declaraţii:

„Ucraina va rămâne fără soldați mai devreme decât Rusia și, în final, asta va decide”.

„Pacea este singura soluție în acest moment. Iar pacea necesită o încetare imediată a focului”.

„Ucraina nu mai este o țară suverană. Nu au bani. Nu au arme. Ei pot lupta doar pentru că Occidentul îi sprijină. Deci, dacă americanii decid că vor pace, atunci va fi pace”

Într-un interviu din  31 martie, 2023, Viktor Orban a spus că, dacă liderii europeni nu-și vor schimba poziția față de războiul din Ucraina, ”putem ajunge la al treilea război mondial”. Orban a mai spus că, deși UE a fost creată pentru a menține pacea în Europa, s-a transformat într-un ”sistem instituțional pro-război”.

Pentru Orban nu este relevant că Rusia a atacat Ucraina ca să-i răpească teritorii, sau să o desfiinţeze cu totul. El vrea pacea în condiţiile actuale, în care Rusia ocupă o parte din teritoriul unei ţări suverane, Ucraina. Pentru că şi el este motivat de extinderea Ungariei cu teritorii din Transcarpatia şi Transilvania. Aceleaşi preocupări cu ale lui Putin, care se vrea un alt ţar Petru Cel Mare.

De altfel, afişarea cu fulare şi alte însemne pe care se putea observa harta Ungariei Mari nu lasă loc de îndoială asupra „idealurilor” lui Orban.

Orban s-a opus sancţiunilor economice împotriva Rusiei, provocate de invazia în Ucraina, şi a blocat în numeroase rânduri ajutoarele economice şi militare acordate Ucrainei în contextul războiului cu Rusia.

Cât mai tolerează România şi UE atitudinea lui Orban?

Să fii membru cu drepturi depline în UE şi NATO, dar total împotriva politicilor restului membrilor faţă de războiul Rusia-Ucraina, iată o situaţie greu de înţeles.

Şi mai greu de înţeles ar fi ca aceste poziţii, anti UE şi NATO şi pro Rusia şi Putin să fie exprimate pe teritoriul României, ţară care este în deplin acord cu restul ţărilor din UE şi NATO în respingerea invaziei ruse şi ajutorarea Ucrainei de a face faţă economic şi militar acestei agresiuni.

Soluţia ignorării declaraţiilor lui Orban nu mai este o opţiune valabilă, în contextul în care Orban se opune şi aderării Suediei la NATO. Şi lipsa de reacţie a UE şi NATO faţă de poziţia lui Orban îl încurajează să aibă o poziţie contrară restului ţărilor din aceste organizaţii. Iar aceste ţări se întreabă, pe bună dreptate, de ce UE şi NATO nu sancţionează derapajele lui Orban de la politicile comune ale acestor organizaţii.

Dacă şi de data aceasta guvernul şi preşedintele României nu vor avea o poziţie de respingere a declaraţiilor lui Orban, s-ar putea interpreta ca o susţinere tacită a celor declarate de Orban. Ori România nu-şi poate permite aşa ceva, şi nici nu merită o astfel de interpretare, după toate câte a făcut în sprijinul Ucrainei.

Faptul că UDMR, partid parlamentar, este de acord cu Viktor Orban, nu este de mult o noutate. Iar excluderea sa de la guvernare face şi mai probabilă această susţinere explicită. Lucrurile se complică pe plan intern, dar România nu are niciun interes să amplifice tensiunile dintre maghiari şi români.

Aceasta este o altă problemă, şi nu are legătură cu acceptarea ca România să fie scena pe care premierul Ungariei să-şi manifeste sentimentele pro Rusia şi Putin.

Vom vedea care vor fi declaraţiile lui Orban, şi dacă guvernul şi preşedintele României vor avea o poziţie oficială faţă de astfel de declaraţii.

Dar să ţină cont şi de frustrarea românilor faţă de astfel de declaraţii, date pe teritoriul României, care contrazic în totalitate opţiunile românilor în privinţa unor probleme importante de pe agenda internaţională.