Internetul nu poate fi un teren liber pentru ură, șantaj și distrugere!

Din nefericire, momentele în care, în Parlamentul European, trebuie să privim o mamă îndurerată în ochi, și trebuie să privim o tragedie în față, parcă sunt tot mai multe. Este lumea în care trăim, iar acum, când scriu aceste rânduri, vreau să fiu cât se poate de clar: nu este normal și nu este acceptabil! Vreau ca politicul, la nivel european, să decidă acum dacă are curajul să apere viața și demnitatea umană.

FOTO Arhivă

Cazul lui Nicole „Coco” Fox a fost un astfel de moment, iar azi m-am aflat în sala de plen, la Strasbourg, când mama ei ne-a vorbit.

Coco a fost o tânără irlandeză de 21 de ani care, după ani de hărțuire brutală, online și în viața reală, după mesaje amenințătoare, umilințe și o presiune psihologică aproape continuă, și-a luat viața în ianuarie 2018. Tragedia ei a zguduit Irlanda nu numai pentru că a arătat cât de departe poate merge cruzimea umană în era rețelelor sociale, dar și pentru că a dovedit că violența digitală nu este ceva „virtual” ci, dimpotrivă, ceva care poate ruina minți, distruge demnitatea și ucide oameni reali.

Din lupta mamei sale, Jackie Fox, s-a născut apoi „Coco’s Law”, legea prin care Irlanda a decis că asemenea fapte nu mai pot fi tratate ca simple excese de limbaj, ci ca infracțiuni care trebuie pedepsite aspru.

Jackie Fox a fost invitată astăzi să vorbească în Parlamentul European, iar asta ne spune un lucru foarte clar, sper eu, și anume că Europa înțelege că nu mai discutăm despre un subiect marginal, ci despre o rană socială majoră!

Ca tată, spun foarte limpede, cred că nicio familie nu ar trebui să afle prea târziu că telefonul copilului a devenit un coridor al terorii. Nicio mamă și niciun tată nu ar trebui să descopere că libertatea digitală, lăsată fără reguli, s-a transformat în instrument de tortură morală și de moarte.

Ca eurodeputat, spun la fel de limpede că Uniunea Europeană nu mai poate răspunde fragmentat. Nu mai este suficient ca un stat să fie mai curajos, altul mai lent, altul mai permisiv, iar victima să depindă de geografia în care a avut ghinionul să locuiască. Internetul nu se oprește la frontieră și nici pagina falsă și nici rețeaua de conturi anonime. La fel, nu se opresc nici imaginea intimă furată și nici deepfake-ul obscen produs cu inteligență artificială.

Marea problemă a timpului nostru, sau una dintre ele, este aceea că tehnologia a accelerat răul mai repede decât au ținut pasul legile.

Astăzi, un adolescent poate fi batjocorit de mii de oameni pe care nu i-a întâlnit niciodată. O femeie poate fi dezbrăcată digital fără să fi făcut nimic, doar pentru că cineva a vrut să o umilească. Un copil poate fi urmărit, amenințat, șantajat sau izolat prin ecran. O fotografie falsă, produsă de AI, poate circula în câteva minute mai repede decât poate reacționa poliția, școala, familia sau victima însăși.

În ianuarie 2026, în Parlamentul European am cerut deja măsuri mai ferme împotriva deepfake-urilor sexuale și a conținutului ilegal generat cu AI. Asta pentru că pericolul nu mai este teoretic. Este aici!

Să fim foarte clari și într-un alt punct.

Libertatea de exprimare este una dintre valorile fundamentale ale Europei. Dar libertatea de exprimare nu înseamnă dreptul de a distruge viața altcuiva! Nu înseamnă dreptul de a hărțui, de a șantaja. Nu înseamnă dreptul de a produce și răspândi minciuni vizuale menite să umilească, să intimideze sau să împingă un om spre disperare ori spre moarte!

Când vorbim despre libertate, trebuie să vorbim și despre responsabilitate.

Când vorbim despre drepturi, trebuie să vorbim și despre obligații.

Când vorbim despre spațiul digital, trebuie să spunem fără frică faptul că și acolo omul are dreptul la securitate, la demnitate și la apărare.

Uniunea Europeană a început deja să construiască acest cadru. Avem Directiva 2024/1385, care obligă statele să incrimineze distribuirea fără consimțământ a materialelor intime sau manipulate, cyberstalking-ul și cyberharassment-ul. Avem DSA, care obligă platformele să ofere mecanisme de raportare și să reducă riscurile pentru utilizatori, inclusiv pentru copii. Avem și obligațiile de etichetare pentru deepfake-uri care vin prin AI Act.

Dar adevărul este că nu avem încă, pentru cetățeanul european obișnuit, un scut unitar, ușor de activat, rapid și eficient împotriva acestei violențe.

De aceea, cred că Europa are nevoie să facă, urgent, încă un pas.

Avem nevoie de o legislație europeană mai clară și mai unitară împotriva cyberbullying-ului sever și a violenței digitale. Avem nevoie de definiții comune. Avem nevoie de proceduri rapide de eliminare a conținutului ilegal. Avem nevoie de răspundere pentru paginile false și rețelele care folosesc AI pentru a fabrica imagini intime. Avem nevoie de cooperare transfrontalieră între poliție, autorități de reglementare și platforme. Avem nevoie de protecție specială pentru minori. Avem nevoie de educație digitală reală (!) în școli, pentru că legea pedepsește, dar educația previne.

Și, foarte important, avem nevoie ca platformele online să nu mai poată fugi de propria responsabilitate! Nu poți câștiga bani din trafic, șoc, umilire și scandal, iar după aceea să invoci neutralitatea. Cine construiește infrastructura digitală are și obligația de a preveni abuzul sistemic care se produce pe ea. DSA merge în această direcție, dar aplicarea trebuie să fie mai rapidă și mai fermă.

Eu cred că Europa trebuie să spună că demnitatea umană nu se negociază. Punct.

Eu nu accept ideea că ura digitală ar fi un preț inevitabil al modernității. Nu accept ideea că victimele trebuie să se „obișnuiască”. Nu accept ideea că, pentru a apăra libertatea, trebuie să tolerăm cruzimea. Din contră!

O Europă serioasă apără libertatea tocmai prin faptul că trasează limite foarte bine definite și unitare împotriva violenței, a umilirii și a abuzului.

Coco nu mai poate fi adusă înapoi, dar Europa poate decide ce face cu lecția lăsată de moartea ei.

Poate închide ochii, invocând complexitatea tehnică a problemei? La asta, eu spun un NU hotărât! Sau poate face ceea ce trebuie, adică să protejeze victimele, să condamne agresorii, să oblige platformele la responsabilitate și să spună răspicat că, în Uniunea Europeană, nimeni nu are dreptul să folosească internetul și inteligența artificială ca armă împotriva demnității umane.

Asta nu este cenzură, dragi cititori. Asta este civilizație.