Interlocutorul inevitabil al lui Putin nu mai este America, ci Europa

Încă la început și fragilă, diplomația europeană își va face primii pași în Ucraina. Nu știe încă când și cum să intre în scenă, dar totul o împinge în această direcție, deoarece s-a creat un vid de când Donald Trump și-a epuizat eforturile în Iran și ar dori să-și refacă imaginea în Cuba.

Vladimir Putin FOTO Shutterstock

Multă vreme, președintele american a crezut că Rusia deține controlul, că Ucraina ar trebui să-i cedeze întregul Donbass pentru a supraviețui și că ar putea astfel să se înțeleagă cu Vladimir Putin pe seama europenilor, a căror unitate politică niciunul dintre ei nu dorește să o vadă afirmându-se. Așadar, nu a încetat să le forțeze mâna ucrainienilor, dar Rusia bate pasul pe loc, dacă nu chiar se retrage, nu mai reușește să recruteze suficienți oameni pentru a înlocui cei aproximativ 30.000 de morți sau răniți pe care îi pierde în fiecare lună, iar Ucraina reușește să avarieze suficiente rafinării rusești încât creșterea prețurilor petrolului să nu fi adus Kremlinului atât de multe beneficii pe cât ar fi sperat.

Vladimir Putin se ascunde atât de bine încât astăzi i se spune „Pépé bunker”. Marile averi, clasa de mijloc și chiar apropiații președintelui sunt cuprinși de îngrijorare și, deși armata rusă înmulțește provocările împotriva țărilor baltice pentru a testa reacțiile occidentale, ideea că trebuie să se pună capăt acestui război prinde contur la Moscova.

Kremlinul declară acum în mod deschis că este gata pentru discuții cu Europa, deoarece Donald Trump nu mai este în măsură să impună o capitulare la Kiev, în timp ce Uniunea Europeană tocmai a deblocat un împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina. Oricât de mult ar regreta acest lucru, interlocutorul inevitabil al lui Vladimir Putin nu mai este America, ci Europa, iar europenii sunt perfect conștienți, la rândul lor, că acesta este momentul lor de adevăr.

Pentru ei, este vorba de a fi sau a nu fi. Fie reușesc să facă față acestei provocări, fie Uniunea renunță să se afirme ca actor pe scena politică internațională și iată-i, de câteva săptămâni, în căutarea unui negociator. Vladimir Putin le-a sugerat pe prietenul său Gerhard Schröder, fostul cancelar german pe care l-a numit președinte al consiliului de administrație al Gazprom. Europenii au refuzat, evident, dar ezită între șefa actuală a diplomației lor, estoniana Kaja Kallas; fostul președinte al Băncii Centrale Europene, italianul Mario Draghi; președintele finlandez Alexander Stubb; predecesorul său, Sauli Niinistö, sau chiar portughezul Antonio Costa, care are un atu major.

În calitate de președinte al Consiliului European, el exprimă consensul celor 27 de șefi de stat și de guvern care l-au plasat în fruntea cercului lor. Acest lucru i-ar conferi o influență decisivă în fața lui Vladimir Putin, și nu este totul, deoarece, cu el, diplomația europeană ar fi plasată în mod clar sub autoritatea statelor membre, în timp ce Comisia a avut în ultimii ani tendința de a și-o însuși. Vom vedea, dar, în fond, au europenii posibilitatea de a impune Kremlinului un compromis pe care ucrainenii să îl poată accepta?

A priori nu, deoarece Constituția rusă a fost modificată pentru a face din întreg Donbassul un teritoriu al Federației Ruse, Kremlinul și-a legat astfel mâinile și, în consecință, cere ca negocierile să îi ofere ceea ce nu a reușit să obțină prin forța armelor.

Acesta este nodul problemei, dar dacă Vladimir Putin, constrâns să pună capăt conflictului, s-ar hotărî să accepte stabilirea unui armistițiu de-a lungul liniei frontului, o soluționare ar deveni posibilă. Kremlinul ar putea spune că pacea impune ca o parte din Donbass să rămână „ocupată” de Ucraina, în timp ce ucrainenii ar putea renunța la recucerirea teritoriilor controlate de Rusia fără a accepta însă anexarea acestora.

Așa cum au existat două Germanii, ar exista o Ucraină rusă și o Ucraină independentă. Formulările necesare nu sunt imposibil de găsit și totul ține, de fapt, de garanția de securitate pe care Uniunea ar trebui să o ofere ucrainienilor, acceptându-i fără întârziere în rândurile sale, cu toate procedurile uitate. Sunt explorate mai multe piste, iar cancelarul german tocmai a propus ca Ucraina să fie asociată Uniunii, ocupând un loc în toate instituțiile sale, dar fără a avea imediat drept de vot.

Liniile generale ale unui compromis sunt clare, dar nu va exista o adevărată breșă atât timp cât soarta armelor nu-l va convinge pe Vladimir Putin de imposibilitatea de a-și adjudeca întregul Donbass. Va fi nevoie de toată vara și poate chiar mai mult.