Insha'Allah!

Cu stupoare observ că domnul Liviu Iolu acuză opinia publică de extremism. Putem fi acuzaţi de atîtea şi atîtea defecte, dar nu de extremism, domnule Iolu; iar asta dintr-un motiv foarte simplu: sîntem prea laşi pentru a ne înhăma la jugul fundamentalismului! De fapt, sîntem prea laşi şi pentru a ne înhăma să ieşim în stradă pentru o idee.

Ne este atît de comodă sutana preotului pe creştet, încît la naiba cu ideile şi cu laicizarea statului! Atîta timp cît avem ţuică pentru îndulcirea păcatelor şi un preot pentru iertarea lor, pereat mundus! Aşa că, încă o dată, vă rog respectuos să nu ne mai catalogaţi extremişti. Noi sîntem islamişti!

Da! Aţi auzit bine. Noi sîntem islamişti. Pentru că normalitatea noastră este definită de o relaţie atît de intimă între Stat şi BOR, încît rădăcinile valorilor noastre culturale şi democratice nu se pot afla decît în Arabia. Numai acolo Imanul este Jude – precum în cer aşa şi pe pămînt. Numai acolo normalitatea actului de guvernare capătă legitimitate doar prin „Biserică”. Să nu ne lăsăm amăgiţi de aparenţe. Noi sîntem un stat islamic într-o Uniune Europeană cu fundamente laice! Nici nu-i de mirare că nu ne mai vor şi sîntem priviţi cu ochi păgîni.

Încă nu mă credeţi?! Aţi amintit de extremism... eticheta aţi nimerit-o bine, numai că aţi greşit fruntea pe care aţi aplicat-o. Măria Sa, Preafericitul Daniel adoptă calea extremismului atunci cînd îşi cere înapoi Califatul furat mişeleşte de Cuza. Vă sună cunoscută atitudinea?! Mie da – şi mă trec fiori cînd mă gîndesc la implicaţii.

Acum, într-o notă mai serioasă, rămîn cu stupoarea articolului dumneavoastră. Într-o democraţie, opinia publică este vocea care se aude cel mai pregnant. Că ea poate fi greşită, asta este altă poveste. Dar opinia publică înseamnă acel zumzet de care nu poţi scăpa, şi care, dacă este ignorat prea mult timp, are tendinţa de a scoate oamenii în stradă. Poate sînt eu mai neştiutor, aşa că vă rog să mă luminaţi ce înseamnă din perspectiva dumneavoastră o dezbatere publică amplă. O să construim Forumuri ca în Roma Antică? Sau preferaţi modelul democratic atenian, prin reprezentare nominală şi o să ne întîlnim în Agora? Sau poate doriţi ceva mai modern... chatul de la Facebook este bun? Nu de alta, dar mă gîndesc că mai amplu de atît nici că se poate. O să facem un eveniment acolo şi o să comentăm cu toţii dacă mai vrem catedrală ori ba!

Ca notă de final, ceea ce propuneţi dumneavoastră reprezintă o soluţie tipic românească. Anume, hai să ne facem că ne facem! Să o scăldăm pînă cînd om mai vedea... noi sau popa. Domnul meu, nu există cale de mijloc atunci cînd vine vorba de laicizarea statului!  Şi de asemenea, nu există moment prost ales! „Discuţia este lungă şi disproporţionată”... Serios?! Acesta este marele dumneavoastră argument?! Dumnezeule! Mă faceţi să mă închin cu stînga! Vă spun sincer, mi-aş dori ca la urmatoarea negociere de salariu a dvs., directorul să vă comunice că discuţia este lungă şi disproporţionată, aşa că n-are rost nici măcar să fie deschisă! Repet, ceea ce propuneţi dumneavoastră reprezintă o soluţie tipic românească – hai să ne facem că ne facem!

Insha'Allah!