Infecţia cu Escherichia coli sau lecţia de spălat pe mâini! Cu ce rămânem după moartea unor copii?
0
Da este posibil, chiar probabil, ca nimeni să nu mai poată stabili sursa îmbolnăvirii unor copii cu forme de E.coli enterohemoragic. Poate acest demers de investigaţie epidemiologică mai este posibil doar dacă, în viitorul apropiat, vor surveni noi cazuri. Altfel, deficienţele de tot felul vor fi făcut imposibilă găsirea la timp şi cu certitudine a sursei infamei bacterii şi a modului în care aceasta a ajuns în organismul copiilor respectivi.
Unele aspecte trebuie însă lamurite.
1. Atât bolile diareice grave cu E.coli cât şi sindromul hemolitic-uremic (SHU) nu sunt evenimente noi, izolate, care au apărut pentru prima oară în ţara noastră. În anul precedent au fost semnalate alte câteva sute de boli diareice şi alte câteva zeci de SHU. Diferenţa faţă de anul/anii precedenţi este dată de amploarea scandalului mediatic, care este în fapt preferabil trecerii cu vederea anterioare şi mai ales a inexistenţei unor măsuri adecvate. Lipsa de informaţie venită din surse oficiale face că populaţia şi în special familiile având copiii mici să se afle într-o stare de nesiguranţă şi uneori chiar de adevărată isterie!
Ministerul Sănătăţii (MS) şi nu Direcţia Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Argeş (DSVSA) trebuie să dea informaţii publice privind datele de epidemiologie din anii precedenţi privind acest subiect.
2. Trebuie să ştim că noi, oamenii, în organism şi pe piele avem mai multe bacterii decât celule umane!! Una dintre aceste bacterii oportuniste este şi E.coli cu diferitele sale forme, mai mult sau mai puţin patogene. Aceste bacterii saprofite sau oportuniste ajută la digestie, la dezvoltarea imunităţii fiecărui individ şi de cele mai multe ori trăim în bună pace cu ele. Germenii oportunişti – sunt complet inofensivi în mod normal, dezvoltarea lor fiind limitată tocmai de existenţa altor bacterii şi concurenţa pentru hrană. În anumite condiţii speciale, însă, bacteriile oportuniste reuşesc să se multiplice în exces determinând boala purtătorului.
Patronul fabricii Brădet, din neştiinţă sau datorită emoţiei inerente, a indus chiar el însuşi în eroare publicul afirmând că 7 din salariaţii săi au fost identificaţi cu „boala”! În realitate aceştia sunt în mod real purtători sănătoşi ai unor bacterii, din care unele au posibilitatea de a determina afecţiuni grave – precum sindromul hemolitic-uremic dacă şi numai dacă, printr-un mijloc sau altul, bacteriile cu pricina ajung la copii care au un sistem imunitar încă insuficient dezvoltat.
MS şi nu DSVSA trebuie să facă informare publică, scrisă, fără amănunte tehnice de natură a pierde orice ascultător sau cititor după primele fraze privind riscurile legalte de E.coli. MS este sursa cea mai credibilă, însă cu excepţia unei intervenţii iniţiale făcute prin vocea autorizată dar poate prea criptică a profesorului Rafila, preşedintele Societăţii de microbiologie a preferat tăcerea şi descărcarea de răspunderea unei comunicări adecvate către Agenţia Natională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). Totuşi, aici nu este vorba despre cazul anchetei privind copii din Argeş, ci despre o informare generală şi la timp privind aspecte de interes general! Pe site-urile ministerelor sănătăţii sau departamentelor de specialitate din alte ţări există numeroase exemple de astfel de mesaje şi informări (la întâmplare, ordinea oferită de Google - http://www.hse.ie/, www.health.govt.nz sau Vero cytotoxin-producing Escherichia coli (VTEC): guidance, data and analysis aici).
3. Calea de transmitere de la purtătorii sănătoşi la copiii astfel îmbolnăviţi este cea fecal orală – respectiv o igienă deficitară, absenţa spălării adecvate pe mâini după ce purtătorii sănătoşi se duc la toaletă după actul cotidian al defecaţiei. Da, este adevărat, astfel de purtători sănătoşi care lucrează în producţia sau manipularea alimentelor pot produce însămânţarea în lipsa mănuşilor sau folosirea lor inadecvată, în cazul unor măsuri inadecvate de manipulare etc. Însă căile de transmitere nu se opresc aici. Bacteria se putea găsi şi în apă, inclusiv în cea îmbuteliată sau putea fi transmisă de lucrătorii din hipermarket sau, culmea, chiar de către părinţi, fiind suficient să ne gândim de cite ori facem pe zi gestul uzual al strângerii de mână!
În urmă cu aproape un an mi-am pierdut cumpătul, dar şi timpul, observând aproape 20 de minute lucrătorii dintr-un anume hipermarket, din zona manipulării alimentelor şi a alimentaţiei publice. Era o catastrofă! Toţi purtau mănuşi şi cu acestea executau TOATE operaţiunile specifice locului de muncă, de la împingerea cărucioarelor cu resturi, tastarea casei de marcat şi aşezarea cu mâna a şniţelelor dintr-o tavă! Am cerut să stau de vorbă cu şeful raionului. Cu greu am reuşit şi i-am explicat că nu vreau să fac o reclamaţie, ci doar să-i atrag atenţia asupra unui aspect oarecare. Am început cu stângul: l-am întrebat de ce crede că trebuie să poarte vânzătorii mănuşi. Răspunsul a tăiat orice cale de comunicare – „mănuşile sunt pentru protecţia lucrătorilor!!!!”.
Dacă într-o unitate care aparţine unui lanţ imens de hipermarketuri totul se reduce la a bifa o căsuţă într-un formular de control – da, lucrătorii utilizează mănuşi de protecţie – atunci trebuie să recunoaştem că avem o problemă gravă de educaţie pentru că efectiv nu ştim să le folosim! Iar astfel de exemple le putem observa fiecare aproape la orice unitate de alimentaţie publică! Însă, ca o opinie subiectivă, esenţială rămâne obişnuinţa de a ne spăla corect pe mâini şi suficient de des, atât noi, ca oameni obişnuiţi, cât mai ales personalul din spitale! În ţări mai educate decât România, personalul medical din spitale se spală (corect) pe mâini de peste 100 de ori pe zi! Incredibil, nu-i aşa?! Mai mult de 30 de minute din cele 8 ore de lucru le petrec în fata chiuvetei, cu apă şi săpun pe mâini!! Crede cineva ca la noi în ţara se petrece la fel??!
Ministerul Sănătăţii şi ANSVSA trebuie să facă acţiuni de educare minimală a întregii populaţii. Legea permite MS să transmită nenumărate scurte mesaje fără plată pentru educarea populaţiei. De ani de zile, MS a transformat această oportunitate fără plată într-un gest formal, limitându-se la „sarea şi grăsimile în exces dăunează sănătăţii” sau „trebuie să beţi doi litri de apă pe zi”!
4. Am lăsat la urmă poate aspectul cel mai important, semnalat însă şi de patronul firmei Brădet - aşa cum a putut domnia sa s-o facă şi sub suspiciunea subiectivismului. Legislaţia în domeniu impune medicului de medicină muncii să solicite printre altele, periodic, coproculturi de la persoanele care lucrează în alimentaţia publică sau producţia de alimente. Hotărârea nr. 355/2007 privind supravegherea sănătăţii lucrătorilor nu detaliază ce se întâmplă între aceste determinări. Mai mult, nu face absolut nicio precizare referitoare la modul în care trebuie procedat în privinţa acestei bacterii şi, de fapt, nici nu o include în rândul celor care odată descoperite ar reprezenta contraindicaţii relative de desfăsurare a activităţii. Singurele microorganisme indicate sunt salmonella şi vibrion holeric. Aşa că sarcina de a lua o decizie privind existenţa unor bacterii coliforme este lăsată la latitudinea medicului de medicina muncii. La rândul său, acesta în mod maximal poate să îndrume purtătorul sănătos către infecţionist care, la rândul său îi va spune că nu este nicio problemă, că nu trebuie să se trateze şi chiar dacă ar face-o în scurt timp bacteria va repopula intestinul său!! Bun! Atunci ce este de făcut?! O situaţie aparte este reprezentată de situaţia în care lucrătorii au boli diareice acute (dar nu este cazul de faţă) sau examenele care se fac în urma survenirii unui focar epidemiologic (însă aici avem in vedere măsurile anterioare declanşării unei infecţii).
Ministerul Sănătăţii, principalul autor al respectivei HG, trebuie să lămurească această problemă, bazându-se pe specialiştii săi! Iar dacă apreciază că nu trebuie făcut nimic, acest lucru trebuie scris negru pe alb, pentru a nu fi interpretabil! Acest lucru ar fi trebuit să se facă de multă vreme! Aşa cum am spus, SHU au fost înregistrate în fiecare an, iar decesul fie şi al unui singur copil ar fi trebuit să declanşeze reacţia promptă a MS! Ieşirea MS din inacţiune trebuia să se facă imediat, nu există niciun singur argument pentru a amâna luarea unei astfel de decizii de completare a respectivei HG! Iar dacă MS nu este capabil să ia decizia premierul Cioloş sau consilierii lui ar fi trebuit să-i împingă de la spate pe cei care nu înţeleg să ia decizii la timp!
În concluzie, cazul copiilor cu SHU din Argeş este o nefericită oportunitate de a repune lucrurile pe un făgaş normal, de a statua sau reaminti care sunt circuitele normale de diagnosticare, tratare, anchetarea epidemiologică în focar, ce măsuri de igienă trebuie respectate peste tot, la coada vacii, în producţia de alimente sau apă îmbuteliată, în hipermarketuri sau spitale. Concluziile trebuie să fie publice şi larg mediatizate pentru a putea să fie urmate de toţi cei care, involuntar sau fără să fie conştienţi de ce fac, contribuie sub o formă sau alta la suferinţa sau pierderea de vieţi omeneşti!
Cel mai rău lucru pe care poate să-l facă MS este ca, în loc să ne înveţe, printre altele, să ne spălăm pe mâini la propriu, să ne dea o lecţie de cum poţi să te speli pe mâini la figurat!
Se încarcă comentariile...
